Despre soarta CFR Sighetu Marmaţiei am scris si eu un articol care a apărut pe www.sighetonline.ro în 4 ianuarie 2014. După doi ani, nimic nu s-a schimbat. Sau poate s-a schimbat de la rău la mai rău?... Articolul de-acum doi ani e actual şi acum, în 11 noiembrie 2016.

Ceferiştii îşi deschid greu sufletul. I-am ascultat spunându-mi cu amărăciune în glas, cu resemnare pentru ei şi pentru călătorii pe care-i deservesc cu acelaşi devotament dintotdeauna, evident jenaţi, că nu pot face mai mult.

Suntem grăbiţi să prindem trenul, suntem nerăbdători să ajungem undeva, mai ales de Crăciun, de An Nou, în vacanţe. Vedem doar orarul trenurilor, nu ne interesează că angajaţii din gară au şi ei dramele lor existenţiale. Nu ne interesează, sau n-avem timp să le ascultăm. Le avem şi noi pe-ale noastre…

Călătorii se trezesc de la un an la altul, uneori de la o zi la alta cu trenuri suspendate la sfârşit de săptămână, sau cu trenuri anulate definitiv pentru că nu sunt rentabile. Cineva din interior îmi spunea că se doreşte desfiinţarea gării din Sighet. E acum vremea autobuzelor, nu? Interesant că în nicio ţară europeană nu s-a desfiinţat transportul de călători sau de mărfuri pe calea ferată. De la noi din oraş pleacă din ce în ce mai puţine trenuri cu călători, care străbat din ce în ce mai greu distanţele. Ce să mai vorbim de trenuri de marfă? Cu ce marfă? O marfă care încape prea bine în câteva camioane…

7 ore până la Cluj, 14 ore şi mai bine până la Bucureşti. Să mergi cu trenul până în capitală azi e o adevărată aventură. „Bou-vagoane” absolut incomode. Mai bune erau cele vechi, dar la CFR s-au făcut modernizări, nu-i aşa? Au fost aduse trenuri din import, scoase din uz, recondiţionate la noi. Scaunele sunt tari, sprijinul pentru cap nu mai există. Chiar o valiză de dimensiuni normale e mai bine să n-o aşezi sus la bagaje. Există pericolul să te trezeşti cu ea în cap sau în capul…vecinului din compartiment (unde mai există compartimente…)

Ca să nu fac doar teoria greutăţilor generale legate de prestaţia CFR, să vă reamintesc faptul că la nivel de Sighet, există:

-trenuri suspendate în week-end şi în vacanţă, sau trenuri definitiv anulate: trenul de vară spre Mangalia, trenul de noapte spre Cluj anulat în week-end; trenul 1844 (pentru Timişoara) ajunge la Cluj la ora 23, oră la care autobuzele spre căminele studenţilor nu mai circulă.

Au fost persoane, care au legătură directă cu CFR Sighet, care mi-au spus că impresia lor e că intenţionat s-a modificat mersul trenului spre Cluj, ca să „orienteze”plecările din Sighet cu autobuzele. Personal nu cred că s-a ajuns cu cinismul până acolo, dar nici nu pot să nu constat că o plecare cu câteva minute mai repede a trenului din Sighet ar…economisi nişte bani ai studenţilor nevoiţi să meargă cu taxiul din gara Cluj până la căminele lor…

- să nu mergeţi la gară în week-end sau când sunt sărbători legale. Atunci serviciul casieriei e suspendat…Dar nici pe la Agenţia de voiaj din centru să nu mai daţi, că n-o mai găsiţi acolo. N-o mai găsiţi deloc!

Să nu credeţi că ceferiştii sigheteni nu mai pot de bine! Am aflat de la ei că:
-salariaţii CFR îşi cumpără permisele de călătorie, pt. ei şi pt. familiile lor. În plus, de la clasa I au ajuns să beneficieze doar de permise de călătorie la clasa a II-a. Sunt 6 permise (3 dus-întors) şi costă 80-90 de lei de persoană.

-salariaţilor din gara Sighet li se reţine automat o zi de lucru, astfel intrând sub norma de ore lucrate, cu reducerea corespunzătoare a salariului. Adică oamenii se duc la lucru, dar pe statul de plată o zi nu se contabilizează, lună de lună! Aşa se fac economii la buget, nu? Din când în când se încearcă şi altă metodă: se scumpesc biletele de tren, cu creşterea corespunzătoare a disconfortului călătorilor, cu durata călătoriilor din ce în ce mai mare…

Vedem că transportul pe calea ferată se modernizează de la Bucureşti la Braşov, de la Bucureşti la Mangalia. Străzi ceva mai bune tot pe-acolo se construiesc. Cu Maramureşul n-are treabă nimeni de pe la guvern sau din parlament…Nu înţeleg cum nu se pot aloca bani pentru modernizarea căii ferate a Maramureşului Izolat! Probabil că aşa ar trebui să se numească partea noastră de Maramureş. Maramureşul Izolat, nu Maramureşul Istoric, sau Maramureşul Voievodal! Izolat şi atât! Asta se doreşte, asta s-a realizat deja!

Campaniile electorale pentru ocuparea călduţelor locuri din parlament sunt pline de promisiuni. După alegeri, se face linişte…Se vorbeşte totuşi, pe la televiziuni, despre orice şi despre nimic…În toţi anii care au trecut degeaba din 1990 încoace, a fost oare vreun reprezentant al Maramureşului care să pună problema infrastructurii feroviare sau rutiere de la noi?

Se poate răspunde că nu depinde de ei să se realizeze ceva, că au făcut tot ce omeneşte se putea face, că ne-au susţinut cauza la toate nivelurile posibile în trista Românie de azi. Posibil că au făcut tot ce se putea face. Ceea ce nu înţeleg este de ce n-a demisionat niciunul din parlament, nu înainte de a anunţa toată mass-media românească de ce au ales această formă de protest, care le-ar asigura locuri câştigătoare în viitor, indiferent pe unde şi pentru ce ar candida…

La întrebarea pe care (mi-) am ales-o pentru titlul articolului, nu văd alt răspuns decât: NIMIC! Un răspuns valabil pentru Maramureşul Izolat.

P.S. Foştii miniştri de la Transporturi n-au nimic de zis? Începe campania electorală; ştim pe cineva care ar putea să ne explice cum s-a ajuns să fie Maramureşul tratat cu atâta indiferenţă. Că doar partidul a chemat-o de la Bucureşti să fie pe listele judeţului...

Citește și

loading...