Pentru bucuriile și tristețile neamului românesc, atât de frumos amintite in graiul nostru, ar trebui să mulțumim cu toții!

Mulțumesc în fiecare zi că m-am născut în limba română. Mulțumesc că minunățiile acelea străvezii care colorează aerul se numesc fluturi, că iarna, din bicele și buhaiul colindătorilor ne mai amintim că Leru-i Ler, mulțumesc că am urcat ani de-a rândul cu tata in Poiana Nogii să culegem zmeură, că pe ai mei ii cheamă Mircea și Silvia, că nu stiu ce mână sau vrere măiastră a luat vorbele dacilor, ale românilor, ale slavilor și le-a frământat până a plămădit graiul acesta minunat! Mă minunez și mulțumesc în fiecare zi că de mii de ani Făt Frumos o iubește pe Cosânzeana și pentru ea se bate cu balaurii cei mai fioroși, că Împăratul Verde domnește in palate de cleștar, că faurii și solomonarii s-au îndurat de hăruiții noștri povestitori și le-au spus povesti câte ceva din câte mai umblă prin lumile nevăzute, mulțumesc că piticii,cumătra vulpe sau vulturii ce pot grăi cu grai omenesc mai adastă cîteodată și pe biroul meu, mulțumesc că ni s-au dat Eminescu și Nichita și Coșbuc, mulțumesc pentru mamele care scornesc pentru pruncii lor cântece de râs în somn și de alungat visele rele!

Mulțumesc regilor, vitejilor, hangiilor, tâlharilor, preoților, oamenilor ce trudesc pe ogor, pustnicilor, copiilor, nebunilor și tuturor celor care au rostit vreodată o vorbă românească!

Mulțumesc și mă leg și eu ca voinicii din balade, mândru legământ pe-o pală de vânt și-un pumn de pământ să fiu vrednic și să prețuiesc acest minunat dar- limba română!

Vasile Lupașc Sfinteș

Citește și

Comentarii