Matei, Evanghelistul descrie această întâmplare astfel (Matei 17, 2) „Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au facut albe ca lumina”.

Sarbatoarea Schimbarii la Fata dateaza de la inceputul secolului al IV-lea, cand Sfanta Imparateasa Elena ctitoreste o biserica pe Muntele Tabor. Primele mentiuni ale acestei sarbatori se regasesc in cadrul unei serii de documente din prima jumatate a secolului al V-lea. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata doar mai tarziu, in urma hotararii luate de papa Calist al III-lea, ca un mod de a-si arata recunostinta fata de crestini, deoarece acestia au biruit impotriva turcilor in 1456 la Belgrad. In Biserica Rusa se obisnuieste ca in aceasta zi sa se faca pomenire a tuturor celor adormiti, in timp ce in unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserica, urmand a fi impartiti credinciosilor.

Faimoasa icoana a Schimbarii la Fata a Domnului este extrem de profunda si bogata prin tot ceea ce transmite. In centrul acesteia este Mantuitorul avand un vesmant alb, inconjurat de un fond inchis de culoare (mandorla), aspect prezent si in icoana invierii. La picioarele Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt ucenicii Petru, Iacob si Ioan, dar si Moise si Ilie.

Citește și

loading...