Vasăzică, o veritabilă gerontocrație, lucru cu prisosință dovedit de anostele confruntări ale celor doi din campania electorală, în special prin lamentabila prestație a găunosului și necușerului fost vicepreședinte din „iepoca” Barack Obama...

Ei bine, convinși/mințiți de atotputernica mass-media de peste Atlantic cum că Statele Unite reprezintă paradisul democrației și libertății, iar prin aceasta „farul călăuzitor” (sic!) al omenirii în aproape toată istoria sa bicentenară, pământenii (sau, mă rog, grosul acestora) se așteptau ca alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 să se desfășoare șnur, adică să respecte suspecta cutumă a celor anterioare: învinsul să nu miște în frontul demonocrației (dimpotrivă, să recunoască public că a pierdut în confruntarea „ireproșabilă” cu contracandidatul său), iar învingătorul să fie anunțat oficial și, desigur, după numărarea tuturor voturilor, nicidecum presa să fie aceea care-l declară președinte pe unul dintre ei (ăsta a fost J. Biden), mai înainte de încheierea procesului de numărare și de soluționare juridică a contestațiilor înaintate de adversar.

Taman asta se întâmplă acum în Statele Unite: deși presa globalistă (a se citi, aservită cartelurilor farmaceutice și petroliere) l-a făcut președinte pe Joe Biden (cum spuneam, mai înainte de numărarea atentă a tuturor voturilor), iar obedienții șefi de state din întreaga lume (mai puțin din Rusia, Turcia, Arabia Saudită etc.) s-au grăbit să-l felicite pe „învingător”, Donald Trump susține sus și tare că lucrurile nu pot să rămână așa, doarece el și echipa lui dețin probe zdrobitoare despre uriașa fraudă la care s-au dedat democrații cu votul prin corespondență (cică au „votat” o mulțime de morți), de regulă în statele unde – mai înainte de pornirea acestei mașinării/mânării – conducea detașat, pentru ca la final scorul ba să fie foarte strâns, ba chiar să fie întors de democrat.

Păi da, căci este anul pandemiei și al rebeliunii americane (răufăcătorii protestatari se declară adepții unui „liberalism” rezultat din aberanta împletire a fascismului cu bolșevismul), rebeliune finanțată și dirijată din umbră de democrați, iar prin unele declarații și decizii luate, Trump a făcut dovada unui președinte atipic – exploziv (ce-i în gușă și-n căpușă), încăpățânat, incontrolabil, imprevizibil și, mai ales, extrem de incomod nu numai pentru adversarii politici, și și pentru mulți dintre pretinșii săi amici.

La drept vorbind, năbădiosul „rățoi” putea să-și adjudece la pas al doilea mandat de președinte, în primul rând dacă nu punea interesele națiunii americane mai presus de cele globaliste, apoi dacă nu și-ar fi permis (!) să ia la puricat enorma afacere „Covid-19” (măști, echipamente de protecție, ventilatoare, medicamente, viitorul vaccin), intervenția lui putând să cauzeze serioase prejudicii corporațiilor ce conduc lumea, în mod deosebit celor farmaceutice.

Iată de ce atotputernicele carteluri (se mai îndoiește cineva de atotputernicia lor?) au reacționat prompt (firește, sub umbrela demonocratică a votului cetățenilor) și categoric: i-au dovedit lui Trump că doar în plan teoretic este cea mai importantă sculă a planetei (contestația unui cetățean american oarecare ar fi fost la țanc luată în considerare și rezolvată) și au demonstrat întregii lumi că pot să facă președinte din oricine, oricât ar fi acesta de bătrân, ramolit, fără har și minte, ba chiar de-ar fi susținut un măturoi sadea. Că doar nu Joe Biden, de-o fi să ajungă la Casa Albă, va conduce Statele Unite, la fel cum, în al patrulea mandat, n-a condus paraliticul de Franklin D. Roosevelt...

N.B.: Promisiunea lui J. Biden că va fi bunul președinte al tuturor americanilor, m-a făcut să zâmbesc, întrucât mi-am amintit că, în romanul După noi, potopul!, scriitorul ceh Josef Toman îl pune pe degeneratul Caligula (autorul moral al asasinării bunicului său, împăratul Tiberiu) să facă poporului roman o foarte asemănătoare promisiune: „Voi fi un domnitor bun, veți vedea...” Și, într-adevăr, au avut ce vedea până în anul 41 e.n., când Cassius Chaerea, comandantul pretorienilor (uriașa gardă a împăratului) l-a ucis pe Caligula, pentru ca tot pretorienii să-l proclame împărat pe Claudius, unchiul mătrășitului. Nu spunea Eminescu că „Toate-s vechi și nouă toate”?...

Citește și

loading...