Semnificația Zilei Morţilor se regăsește în tradiţia Bisericii Romano-Catolice, însă aceasta a fost preluată în timp și de ortodocși, luterani, calvini sau unitarieni.

În Evul Mediu, pe 1 Noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei tuturor sfinților, oamenii își petreceau după-amiaza în cimitire, rugându-se pentru sufletele răposaților. Așa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morților.

De aici provine obiceiul de a merge pe 1 Noiembrie în cimitir, de a duce flori și coronițe de flori, de a aprinde lumânări și a spune rugăciuni pentru sufletele morților. În biserici, se săvârșește vecernia (slujba de seară) în memoria celor trecuți în veșnicie.

În bisericile protestante, Ziua Morților nu există, însă și credincioșii protestanți, evanghelici, reformați merg în cimitire, duc flori, aprind lumânări și se roagă. Obiceiul a fost preluat şi de Biserica Greco-Catolică.

În timp, Biserica Ortodoxă a preluat această sărbătoare dedicată sufletelor celor decedați, care devine astfel ecumenică. Ziua Morților sau Luminația se înscrie în rândul sărbătorilor din vechiul cult al morților. Luminația este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul morților.

De 1 Noiembrie, cimitirele se transformă în oaze de lumină
Cu câteva zile înainte, creștinii merg la cimitir şi curăță mormintele, iar pe 1 Noiembrie aceștia duc flori la cimitir, în special crizanteme, flori specifice toamnei și acestei sărbători. Mormintele se împodobesc cu flori și coroane de flori. Se aprind lumânări și candele pentru sufletele celor decedați.

În această zi, oamenii dau de pomană în memoria morților. În unele zone din Ardeal se duc la cimitir dulciuri sau alte produse de patiserie și se dau copiilor.

În legendele populare, noaptea de 1 Noiembrie este cea în care porțile Tărâmului de Dincolo se deschid, iar cei morţi vin să îi viziteze pe cei vii.

„Este o sărbătoare, cu ghilimele de rigoare, venită în Transilvania din spațiul catolic. Este de fapt ziua de 1 noiembrie, pentru catolici înseamnă și au hotărât că în această zi să-și aducă aminte de morții lor, de cei care au trecut în lumea veșnică. Pentru români nu a fost foarte greu să adopte o astfel de sărbătoare, pentru că în spațiu românesc cultul mortilor este deosebit de dezvoltat. Sigur că pentru noi amintirea celor plecați se face în tot postul Paștelui, dar culminează cu duminica Tomii. Acum 20-30 de ani, de exemplu, în satele mai îndepărtate de orașele din Transilvania nu se sărbătorea această zi sau nu aveau loc evenimente în cimitir”, a explicat Janeta Ciocan, muzeograf etnolog pentru emaramures.ro.

Sărbătoarea a fost preluată și de către ortodocși, în special în Transilvania, acolo unde influența catolică a fost mai mare.

„Pentru ortodocși este ceva mai nouă, cred că a început să se generalizeze întâi la oraș, pentru credincioșii de altă religie decât cea catolică, mai ales că cimitirele în marea majoritate sunt cu morminte și de o religie și de alta și atunci oarecum probabil că ortodocșii simțeau că ar fi nelalocul lui ca mormântul lor să rămână nearanjat într-o astfel de zi și ar fi iarăși nelalocul lui să nu spună și o rugăciune, a ne unii în rugăciune indiferent de confesiune, nu este un păcat. Astfel, încet s-a generalizat”, a mai spus Janeta Ciocan.

Citește și

loading...