Cӑlӑtorilor de la vagonul de dormit, cefereul le oferӑ mici amintiri de neuitat. O minipastӑ de dinţi, o miniperiuţӑ pentru aceeaşi dinţi, o apӑ de izvor...bulgӑreascӑ.

Da, apӑ de bӑut de ¼ litri, chioarӑ (sau platӑ, fiindcӑ tot se ʺaplatizeazӑʺ limba noastrӑ ce nu mai e o comoarӑ) şi din import, din Bulgaria. Noi, românii, nestând bine (oare?) cu apele de izvor, trebuie sӑ importӑm de la vecinii din sud. Aşadar, ceferul serveşte pasagerilor sӑi apӑ chioarӑ ʺBachkovoʺ. Aşa scrie pe etichetӑ, aşa am scris şi eu.

Dacӑ aş enumera toate mӑrcile apelor îmbuteliate din izvoarele autohtone, aş putea termina articolul doar cu înşiruirea lor. Mai bine sӑ vedem ce este Bachovo şi ce vrea el.

Pӑi, ce sӑ fie...ʺ Bacikovo (în bulgară Бачково) este un sat în Obștina Asenovgrad, Regiunea Plovdiv, Bulgaria. Râul Cepelarska traversează satul. Satul se află la 9 km de sud de orașul Asenovgradʺ. (sursa: wikipedia)

Aceeaşi sursa de informaţie zice cӑ la recensӑmântul din 2011, satul Bacikovo numӑra 360 de oameni. Aici am putea deja sӑ punem un semn de egalitate, între numӑrul locuitorilor satului bulgӑresc şi numӑrul de vagoane pentru cӑlӑtori de care mai dispune CFR.

Aştept momentul când voi vedea în magazine apӑ (mai mult sau mai puţin bulbucatӑ) din Insulele Tuvalu, sau mai ştiu eu de unde. Sau, fideli cum ne ştie istoria, ne limitӑm cu produsele din UE?

Pӑi cu usturoiul din China şi cartofii din Egipt ce facem?