În primul rând, capacitatea de a fi profesor reprezintă o însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic.
A fi un dascăl bun nu presupune doar a fi în posesia unor competențe didactice, ci și de a avea capacități în ceea ce privește expansivitatea și emapia.
După cum bine știm, un profesor poate avea o mare influență asupra elevilor, de aceea considerabil este ca acțiunea exercitată asupra lor să fie una pozitivă. Ce presupune asta? Ei bine, un lucru nodal este faptul că acesta trebuie să știe că necesitatea existențială a comunicării cu elevii, pătrunderea în viața interioară a grupurilor lor, și în mod concomitent de a privi lumea prin ochii acestora este un lucru foarte important. Or, acesta le poate schimba caracterul, felul de a gândi și formează tinerele minți.
Transpunerea simpatetică în obiectivele lor exterioare, interpretarea eurilor acestora și cunoașterea fiecărui elev în parte pentru a putea preconiza în ce situații aceștia se vor afla în anevoință este o mare calitate, o calitate pe care puține cadre didactice o dețin.
În al doilea rând, o bună tactică de a-l face pe elev să înțeleagă ceea ce predă și cel mai important de a-l atrage spre materia respectivă, este modul în care o face.
Din proprie experiență spun că cel mai important este maniera în care un profesor își direcționează aptitudinile pedagogice. Pot spune că am diverși profesori cu diferite mentalități sau mai bine spus, caractere diferite, diferite moduri de a preda, iar influența unora asupra mea este una favorabilă- am învățat multe, au fel de fel de metode de a preda, fără soliocuri lungi și plictisitoare. Alții însă, își fac meseria doar pentru că ”trebuie făcută”. De la aceștia nu am învățat prea multe, în sensul că învățam acea materie, dar fară să mă atragă absolut nimic la ea. Nu îmi place profesorul, deci nu-mi place nici materia.
În al treilea rând, o altă calitate este răbdarea. Aceasta este o condiție esențială a unui cadru didactic, deoarece unii elevi pricep mai greu ce li se spune, nu au capacitatea de a gândi la cel mai înalt nivel, de aceea este necesar să li se explice de mai multe ori.
Nu pot tinde spre un profesor opac față de universurile sensibile ale operelor, rece si rezervat în relațiile cu elevii, sau, mai rau, posac, refractar comunicării libere și deschise cu învățăceii săi. Magistrul ideal trebuie să abordeze studiul obiectului pe care-l predă, nu ca scop în sine, ci ca mijloc de realizare a obiectivelor educaționale.
De asemenea, este important ca acesta să dețină capacitatea de a depăși orice rutină, de a fi amabil, înțelegător, să aibă un spirit bun de observație și critică dar totodată și tinerețea spiritului.
Așadar, un profesor model trebuie să își fasoneze un stil pedagogic democratic și nu autoritar, să țină cont de nevoile elevilor și nu numai de îndatoririle acestora, și nu în ultimul rând să își manifeste dragostea față de ei.

Citește și

loading...