Pe toţi aspiranţii la înalta funcţie îi mână grija faţă de cetăţeanul în curând posesor de ştampilă de vot. Ce probleme sunt în cartierul în care locuieşte? Ce-aţi face, stimaţi cetăţeni, dacă aţi putea face, prima dată în oraşul dumneavoastră? Cu ce aţi începe?

„Catindaţii″ ştiu că trebuie reamenajată piaţa agroalimentară (mai bine i-am spune amenajată, pentru că acel prefix „re″ ne duce la ideea greşită că piaţa a arătat cândva a piaţă, dar trecerea timpului a degradat-o). Doar votaţi pe X, nu pe Y şi treaba e ca şi rezolvată. Pe hârtie. Sau pe ecranul calculatorului. Citesc propunerea: abator mobil şi incinerator. Păi abator mobil există.

Vine nea Gheorghe cu găina la piaţă şi în buzunar cu instalaţia de sacrificare a nefericitei orătănii (mai direct spus cu un cuţit), iar la cererea clientului, chiar la locul tranzacţiei vânzare-cumpărare, se produce sacrificarea producătoarei de ouă, carne, pene.
Incinerarea va fi bună în zilele când semnalul la internet e slab, sau inexistent. Vom învăţa, poate, să citim mesajele fumului înălţat zglobiu pe cerul patriei.

Alt „catindat″ ne pune poze cu parcuri amenajate pe la alţii şi ne întreabă dacă ne-ar plăcea să fie şi pe la noi ceva asemănător, prin Parcul Dendrologic. Te uiţi la poza cu nişte gard viu frumos întreținut şi cu flori care dau o evidentă plăcere estetică privitorului. Apoi, nu poţi să nu te întrebi cum ar fi să arate aşa Parcul, ce-ar trebui să se întâmple, mai întâi şi mai întâi. Desigur, să se taie toţi copacii, că altfel imaginea n-ar avea nicio legătură cu originalul. Pentru liniştea noastră, ni se spune să stăm liniştiţi, poza nu-i altceva decât o parodie la adresa delăsătoarei conduceri actuale. Dar tot parodie ar fi fost şi dacă am fi văzut un parc cu arbori falnici, bine întreţnuţi, cu alei şerpuind printre ei, cu coşuri de gunoi la tot pasul.

Şcoala viitorului va fi cu mai puţini elevi într-o clasă. Există o şcoală de mult începută şi niciodată terminată. Propunerea este ca şcoala să fie dată, în cel mai scurt timp, celor care au nevoie de ea. A... Să nu uit: ar mai trebui ceva. Nişte bani. Aici Sighetul stă bine. S-a construit o grădiniţă în curtea fostei Şcoli nr. 4, acum rebotezată Biblioteca Municipală. Poate terminarea şcolii din cartierul Bogdan Vodă ar fi costat mai puţin, şi ar fi încăput acolo şi preşcolari...

Citesc despre propunerea înfiinţării unui club al oamenilor de afaceri, unde să se discute, alături de viitorii aleşi locali, despre dezvoltarea economică a municipiului. Cineva, într-un interviu pe care mi l-a acordat şi nu l-am publicat (în afară de prima parte) niciodată în totalitate, îmi spunea despre Clustere. Vorbea frumos despre ce va face. La insistenţele mele cu ce bani se vor realiza toate, mi se răspundea invariabil: cu bani europeni! Într-adevăr... multe s-au realizat în Sighet cu bani europeni...
Acum ni se spune că am putea avea bani de la UE pentru dezvoltare locală. Peste patru ani ar trebui să se vadă ceva. Vă rog, stimate cititor, să aveţi răbdare. Nu după unul, nu după doi, nici după trei, abia peste patru ani veţi avea ocazia să vedeţi nişte faceri de bine în Sighet.

Alt „catindat″ ne cheamă în corturi pentru a ne înmâna nişte formulare cu sondajul de opinie prea bine cunoscut: ce-ar fi de făcut în oraşul ăsta?
E chiar greu de observat ce trebuie de făcut... Trebuie lucrat la fineţuri micronice, zău aşa. Avem străzi excelente, clădiri mândre, curăţenie peste tot, etc, etc. Nu le mai înşir. N-are rost...

Alt „catindat″, care evoluează în grup, că unde-s mai mulţi iese de o gândire mai productivă, ne tutuieşte de nu mai ştim ce priorităţi ar fi pe strada sau în cartierul unde stăm. Grupul „catindat″ zice că schimbarea începe cu strada ta. Dacă acum, când n-au frâiele puterii, ne tutuiesc de nu ne vedem, imaginaţi-vă cum ar fi să ajungem cu ceva probleme pe la porţile lor bine păzite, când vor fi în funcţie... Posibil ca de la „strada ta″ să ajungem la „ce cauţi bă, pe-aici?″.

M-am uitat şi eu, plin de curiozitate şi de omenească remuşcare că n-am băgat în seamă când a fost cazul, la activitatea consilierilor locali. Acum stau liniştit. N-au făcut (mai) nimic. E bine că n-au făcut rău. Bilanţul celor patru ani ai consilierilor locali...

Patru ani în care ni s-a spus că nu-i bun primarul, că ceilalţi consilieri au blocat o grozavă iniţiativă locală, că din cauza votului a căzut un proiect care ne-ar fi dus direct în lumea aceea la care „catindaţii″ ne invită să visăm. Să visăm, că de concretizat, nu s-a concretizat nimic!
Se arată cu degetul spre vinovat, spre vinovaţi, că Sighetul arată acum mai trist şi mai sărăcăcios ca niciodată. Unii consilieri ar fi avut iniţiative în cei patru ani, pentru remedierea unor probleme pe care le ştim cu toţii.
Desigur, iniţiativele au fost bune, dar votul...ah, votul...

Ceva, totuşi, nu-i destul de clar. Stimaţi consileri locali, n-aţi avut timp în 4 (patru!) ani, să veniti în faţa celor care v-au ales şi să le spuneţi că aşa nu se poate lucra, că aveţi proiecte bune pentru binele tuturor, dar ceilalţi nu vor să le aprobe?

Şi într-un protest sublim, să vă daţi demisia???

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News