De pildă, în acreste zile de foc pentru grosul românilor și pentru viitorul României (circ și instabilitate politică prin ieșirea useriștilor de la guvernare și susținerea de către aceștia a moțiunii inițiată de AUR, creșterea amețitoare a datoriei externe și a deficitului bugetar, sfidătoarea conectare a întregii țări la jegoasa luptă interliberală dintre orbanieni și cîțieni/pârțieni, respectiv demențiala așezarea a Congresului din 25 septembrie deasupra atâtor nevoi presante ale românilor de rând, grabnica aprobare și împărțire de către Cîțu și ciracii săi a celor 50 miliarde euro din proiectul „Anghel Saligny” pentru primarii de localități, care doar așa o să-l voteze la Congres, la urma urmei adevărata cauză a revoltei useriștilor - se știe prea bine că aceștia, spre deosebire de peneliști și pesediști, au foarte puțini primari de comune, pandemia în revenire globalisto-politică, școala și sănătatea în cădere, inflația în floare, alarmanta creștere a prețurilor la toate cele etc.), în aceste zile și luni de foc ale românilor, deci, atotputernică pentru nealinarea durerilor de fond ale națiunii este binecunoscuta surdocecitate a alogenului, mai exact a întârziatului și insensibilului sas Klaus Werner Iohannis.

De ce? Pentru că nefiind român, ci cel mult un bun român, adică întărind prin tot ce face afirmația naeionesciană că, spre deosebire de un român, bunul român (complet lipsit de sentimente și trăiri specifice nației în care viețuiește), nu urmărește decât să se achite cu conștiinciozitate de toate obligațiile sociale ce-i revin, Klaus Iohannis nu dorește „guvernul său” pentru binele poporului pe care pretinde că-l conduce, nici măcar atunci când încalcă „pas cu pas” Constituția și generează haos în țară, ci pentru confortul lui și al familiei sale nerodnice, îndeosebi atuncea când, prin jocul la ruletă al sforarilor planetari (Uniunea Europeană și Statele Unite, cică aliații noștri cei mai de nădejde), este vorba de viitorul planurilor sale de înalt pupător în fund al globaliștilor europeni și americani.

Da, căci prin necurmatul său servilism față de toți ăștia și – desigur – în dauna României, căreia i-a întărit statutul de colonie exemplară (sic!) prin răhățoasa lui politică antinațională, el – alături de alți ipochimeni europeni – este luat în calcul de sforarii globaliști pentru postul de (viitor) secretar general al forțelor NATO. Păi cum, când în cei șapte ani cât a fost chiriaș la Cotroceni, inclusiv prin calitatea de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), nevrednicul „bun român” și-a demonstrat însușirile de desăvârșit nepatriot, așa încât – pentru o lungă perioadă de timp – a înhămat România la remorca trusturilor farmaceutice și a companiilor transnaționale, iar la necalificatul Florin Cîțu nu renunță în ruptul căpățânii sale găunoase, din următoarele motive (bănuite/deduse de unii jurnaliști și comentatori): (a)Actualul premier de toată jena i-a fost impus de românescul DIE (Departamentul pentru Informații Externe) și niscaiva Servicii secrete americane; (b)Prin uriașele împrumuturi externe (de care încă n-a dat socoteală) și prin dezastrul politico-economic produs în timp record, semidoctul ăsta de oltean constituie garanția (!) că „opera” iohanniană, în accepțiunea dorită de globaliști, va fi continuată până la dispariția României ca stat și a românilor ca nație.

Revenind la cele anunțate în titlul articolului, întreb: Câți dintre jurnaliștii români (și nu numai), în aceste vremuri de coșmar cu pandemia sanitară și cea moral-spirituală (asta-i marea „boală” a omenirii!), au curajul să pună degetul pe cangrena iohanniano-cîțiană și a aliaților lor conjuncturali („bunii români” udemeriști, „românii” pesediști) și să le explice celor mulți de ce, în această țară încă bogată, sunt atâția sărăntoci (la toți indicatorii privind nivelul general de trai suntem la coada țărilor din Uniunea Europeană), de ce veniturile privilegiaților/descurcăreților în postdecembrism (politruci, sinecuriști, magistrați, securiști, milițieni) sunt egale, ba uneori chiar mai mari ca în Occident, de ce ei nu-i îndeamnă pe români să iasă în stradă cu sutele de mii, acuma când sărăcia națională îi dă cu tifla pandemiei reactivate, de ce milioanele de români umiliți continuă să se ascundă după străveziul deget al lui „Numai mai rău să nu fie” și, nu în ultimul rând, de unde au bani „canaliile de tembelizor” ca să facă o îndrăcită campanie pandemiei și vaccinării, campanie care menține în actualitate celebra afirmație a lui Joseph Goebbels: „O mincină spusă o singură dată rămâne minciună, însă devine adevăr dacă este repetată de o mie de ori”?

Iar cenzura mai mult sau mai puțin subtilă, nu este o fantezie de-a mea, ci, din păcate, o tristă realitate a zilelor noastre, după trei decenii și mai bine de „libertate”. O spun din experiență. Am fost și continui să fiu cenzurat chiar de acele site-uri unde, în decursul timpului, mi s-au publicat sute de creații: ba texte nepublicate, ba postate un anumit timp și pe urmă eliminate „pentru că s-au făcut intervenții”, ba mutilate – titlul schimbat așa cum vor mușchii redactorului sau, ceea ce este mult mai grav, eliminarea din postare a unor pasaje incomode, despre care făptașii vor susține că sunt irelevante!

Nenicilor redactori, nu mai aveți respect față de ceea ce vă trimit? Păi eu spun că, decât să-mi mutilați scrierile, mai bine nu le postați/publicați defel! Nu realizați că prin mutilarea textului vă dovediți deodată sărăcia jurnalistică și impolitețea vizavi de colaboratorii voluntari?!...

Iată de ce prezentul articol reprezintă un necesar test pentru redacțiile cu năravuri cenzurative: dacă nu-l publică sau îl publică rășluit (chipurile „adaptat” unei dubioase politici publicistice), înseamnă că nu pot fi lecuite, caz în care colaborarea trebuie subțiată în timp până la totala ei întrerupere.


George PETROVAI

Citește și

Comentarii