„Ceea ce numim în prezent standardul de referință pentru estimarea nivelului mediu de glucoză din sânge nu este nici pe departe la fel de precis cum ar trebui să fie”, a declarat într-un comunicat John Higgins, cercetător-șef și profesor asociat la Harvard Medical School și patolog clinician la Massachusetts General Hospital.

Echipa a descoperit că inexactitățile provind de la variațiile individuale ale duratei de viață a celulelor roșii ale unei persoane. „Precum un burete înmuiat în apă care stă pe chiuveta din bucătărie timp de câteva zile, celulele roșii mai vechi tind să absoarbă mai multă glucoză, iar celulele roșii noi au mai puțină”, a explicat Higgins.

Pentru a elimina variațiile, echipa de cercetători a dezvoltat o formulă care ia în calcul durata de viață a celulelor roșii, estimările glicemiei ajustate la această vârstă, datele obținute prin testul standard A1C și nivelul glucozei „citită” prin monitorizarea continuă.

Prin această metodă, oamenii de știință susțin că au redus rata de eroare la doar 1 din 10 cazuri.

Conform noului model, pacienții trebuie să poarte timp de câteva săptămâni un aparat de monitorizare a nivelului de glucoză, iar medicii vor folosi datele înregistrate, alături de cele legate de vârsta medie a celulelor roșii ce vor fi obținute înainte ca aparatul să fie îndepărtat, a explicat echipa, potrivit sursei citate.

Diabetul afectează peste 422 de milioane de persoane la nivel mondial, iar o mai bună cunoaștere a nivelului glicemiei poate ajuta la o mai bună gestionare a acestei afecțiuni.

Citește și