Diaspora a renunţat la concediile în staţiunile cunoscute din Europa, din lumea largӑ sau din localitӑţile cele mai apropiate de suflet din România şi a preferat sӑ vinӑ la Bucuresti ca sӑ-şi strige nemulţumirile în Piaţa Victoriei din Bucureşti şi în locurile centrale din multe alte oraşe româneşti. Nemulţumirile lor sunt în multe cazuri identice cu ale celor care au rӑmas aici.

Nimeni nu crede cӑ a trӑi şi a munci printre strӑini e uşor. Românii care vin în ţarӑ şi care nu suferӑ de mândrie nejustificatӑ recunosc cӑ e greu printre strӑini, cӑ fac muncile cele mai umilitoare, cӑ sunt prost plӑtiţi comparativ cu localnicii. Ei, când au plecat şi şi-au lӑsat familiile în ţarӑ, au avut un singur gând; sӑ lucreze pe bani buni prin Europa, iar apoi, când vor avea unde şi de ce sӑ se întoarcӑ, mai ales la ce sӑ se întoarcӑ, sӑ renunţe la Occident şi sӑ revinӑ în ţara natalӑ, de data aceasta mult schimbatӑ în bine. Doar cӑ...

...doar cӑ la noi nimic nu se schimbӑ în bine! În rӑu, da! La noi se fac planuri şi masterplanuri. Se fac proiecte de legi pentru salarizare şi pentru pensionare. E cam sinistru când vii de la o primӑrie şi te apuci sӑ faci legile astea. Formule, algoritmi de calcul se pot face, se pot aplica. Se va ajunge la un paradox: vom avea salarii mai mari, pensii mai mari şi vom trӑi mai prost. Uitaţi-vӑ la creşterea preţurilor!

Totul explicabil, şi asta se poate înţelege chiar fӑrӑ a fi posesorul unor studii economico-financiare fӑcute pe la Harvard sau pe la Piaţa Romanӑ. Nu de formule noi de calcul avem nevoie, ci de PRODUCTIE! Avem nevoie de drumuri pentru a încuraja investitorii sӑ mai vinӑ şi pe la noi. Avem nevoie de curӑţenie în toate domeniile şi în toate felurile, de reconstrucţia unor clӑdiri, de recondiţionarea unor munumente istorice care ar putea aduce vizitatori, cu alte cuvinte de un PROGRAM DE TARA, de câteva idei pe care sӑ le urmeze orice guvern ar veni (şi s-ar duce) pe apa Dâmboviţei. Sau a Sâmbetei.

Atitudinea diasporei din aceste zile e justificatӑ. Sӑ nu uitӑm cӑ cei care lucreazӑ dincolo aşteaptӑ sӑ vadӑ cӑ se schimbӑ ceva si pe la noi. Doar cӑ la noi se schimbӑ ceva cu altceva, dar tot nesemnificativ, la noi tanti X e înlocuitӑ cu tanti Y în guvern. Dar nici tanti X nu e uitatӑ; ea devine un funcţionar destoinic al guvernului, adicӑ secretar de stat (degeaba). La noi se construiesc terenuri de fotbal în pantӑ şi se dӑrâmӑ orice fabricӑ construitӑ cu capital autohton.

„Timpul n-a mai avut rӑbdare”. Scria inegalabilul Marin Preda în titlul unui roman. Acum, rӑbdarea nu mai are timp sӑ aştepte. Pe bunӑ dreptate, pentru cӑ la noi, în afarӑ de cearta celor pe care i-au votat unii dintre noi, nu se întrevede nimic pentru un viitor mai bun. Şi sunt sigur cӑ nici votul urmӑtor nu va aduce linişte.

Ce sӑ mai spun de prosperitate?

Citește și

loading...