Dar acuma, după trei înfrângeri consecutive (alegerile europarlamentare și cele două tururi ale prezidențialelor), conjugate cu căderea Cabinetului Dăncilă, „ciuma roșie” pesedistă (mai sunt și alte ciume roșii, inclusiv pe dreapta eșichierului politrucianist!) a fost trimisă în opoziție de tabăra iohanniano-orbaniană. Însă nu cu scopul acordării necesarului timp de reflecție asupra gravele erori comise și a recreației întru reorganizare pe baze (mai) democratice, ci pentru continuarea ofensivei până la totala distrugere a acestei formațiuni. Cică numai astfel (a se citi „în absența unei opoziții consistente și a unei nediletante alternative la guvernare”) țara va putea fi redresată de triada „liberală” Orban-Cîțu-Turcan & comp. și va cunoaște o posibilă/probabilă prosperitate!

Ei bine, fiind în clipa de față îndeplinite toate condițiile nu prea cețosului țel iohanniano-liberalo-europeano-globalist, inclusiv prin votul exercitat timp de trei zile consecutive de către diasporeni, eu spun că aceștia (sau, mă rog, partea cea mai necosmopolită a acestora) se pot repatria cu cățel și cu purcel, pentru a contribui cu fapte (muncă, investiții, idei, achitarea taxelor și impozitelor), nu doar prin vorbe și proteste, la reclădirea materială și la consolidarea moral-spirituală a românismului în chiar bătătura acestuia.

Adică taman cum procedau iugoslavii (sârbii, croații, slovenii, bosniecii, muntenegrenii, macedonienii) înainte de căderea bolșevismului moscovit și din „sateliții” acestuia, respectiv cum continuă să procedeze ungurii, cehii, polonezii sau bulgarii mult mai integrați decât noi în Europa neunită. Dovadă nu numai că ungurii îi sfidează tot acuși-acuși pe scorțoșii de la eurobutoane și că polonezii nu mai au nevoie de vize pentru a intra pe teritoriul Statelor Unite, dar că până și bulgarii ne-au luat-o binișor înainte în ceea ce privește nivelul general de trai, infrastructura (Sofia, de pildă, are parte de-o impecabilă șosea de centură) și sporita încredere a oficialilor europeni în ei, fapt ilustrat prin renunțarea în acest an la Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV). Așa că în continuare plătesc tribut MCV-ist la Poarta bruxelleză doar românii...

Păi da, căci pentru ceva semnificativ în plan național este mare nevoie nu numai de adevărați politicieni (în trei decenii, România postdecembristă a avortat o întreagă armată de politruci găunoși și corupți, dar n-a zămislit nici măcar un om de stat!), ci, în proporții aproximativ egale, mai trebuie muncă de calitate din partea tuturor cetățenilor valizi ai acestei țări și un lobby îndrăcit întru promovarea imaginii noastre reale în străinătate, îndeosebi în marile cancelarii politice ale lumii.

Apropo, cam câți români știu că Ungaria, un stat cât jumătate România (la populație, pentru că la întindere este cu ceva peste o treime), alocă anual pentru lobby de câteva ori mai mulți bani ca țara noastră?...

Un exemplu mult mai elocvent în acest sens, la urma urmei sensul în care trebuie să gândească și să acționeze diasporenii noștri, ni-l oferă formidabilul proces de modernizare al Japoniei din anul 1867, anul încheierii îndelungatei perioade feudale a shogunatului și al restaurării guvernării luminate a împăratului Meiji. În câțiva ani Japonia s-a modernizat și a ajuns în fruntea țărilor dezvoltate nu doar prin înțelepciunea consilierilor unui împărat de...15 ani, ci și prin extraordinara voință a acestui popor nepereche de-a se impune la modul cu adevărat imperial între poparele lumii (atenție, voința unei națiuni se fundamentează pe credință, educație, tradiții și dragostea de glia-mamă!), respectiv prin faptul că japonezii care studiau sau își completau studiile în străinătate, de regulă în Statele Unite, în fond se comportau ca niște abili spioni: își însușeau cele mai noi cunoștințe americane și occidentale, pe care de îndată ori le comunicau autorităților, ori le implementau la revenirea în țară.

După recenta schimbare a macazului politic, o schimbare pe gustul democraților (!) interni și externi, câți dintre diasporeni își vor demonstra dragostea de patria-mamă prin străduința de-a reveni cu întreaga lor experiență și – eventual – cu niscaiva gologani pentru investiții?!

Citește și

loading...