Cele 60 de zile ale prohibiţiei generale (pe apele interioare) în pescuit marchează, la numai câte o zi calendaristică diferenţă, intervalul de anul trecut: 10 aprilie – 8 iunie (faţă de 11 aprilie – 9 iunie, în 2015), situaţie similară cu cele 45 de zile de prohibiţie în apele care constituie frontieră de stat, care începe (tot) pe 10 aprilie, dar se încheie pe 24 mai.

Ştiuca a intrat „pe interzis” de pe 10 februarie, până pe 15 martie şi – din nou!!! – şi pe parcursul prohibiţiei generale, 10 aprilie – 8 iunie inclusiv, respectiv 10 aprilie – 24 mai în apele de frontieră.

La păstrăv (indigen, curcubeu sau fântânel) perioada deschisă pescuitului este nemişcată, 1 mai – 14 septembrie, iar lipanul rămâne total interzis… atingerii.

Practic, este un copy-paste (nefericit), cu extrem de mici modificări în privinţa câtorva intervale decalate (sesizabile doar la articolul 6 al Ordinului, cel care se referă la pescuitul scrumbiei pe Dunăre), al Ordinului privind prohibiţia din 2015. Deci şi aceeaşi Mărie, şi aceeaşi pălărie!

Acest Ordin privind prohibiţia în pescuit nu este altceva decât o nouă dovadă a nepăsării celor care ne conduc şi ne influenţează (întotdeauna nefast) destinele, pentru că nimic din ceea ce au încercat să (le) comunice pescarii, nu se regăseşte în textul de lege.

Practic, el se bazează pe aceleaşi referate obosite de atâta copiere an de an, făcute de funcţionăraşi care stau la călduţ fără stres, fie de la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, fie de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor – Direcţia biodiversitate.

Citește și

loading...