Din 1990 si pana acum, in Romania au fost inaintati la gradul de generali ai Ministerului Apararii Nationale 1.284 de ofiteri, in conditiile in care tara nu s-a aflat in stare de razboi, iar de mai bine de zece ani, armata “profesionista” are doar 75.000 de militari. Daca socotim ca gradul de general se acorda pentru comanda brigazilor, diviziilor, corpurilor de armata si armatelor, si numai pentru merite deosebite si competenta dovedita in actiuni militare complexe pe timp de pace sau razboi, ar exista argumente, poate, pentru avansarea in grad a cel mult 20-25 de generali.

Ce fac astazi si cum isi justifica activitatea cei 81 de generali si amirali activi? Iata o intrebare pentru care nu gasesc un raspuns cert, in afara faptului ca spoliaza bugetul armatei prin salarii nerusinat de mari, dar mai ales pentru merite inexistente.

Ministerul Apararii Nationale a devenit o anexa a statului, o institutie cu prestigiu discutabil, care inca mai traieste din gloria inaintasilor, invocati in discursuri sterile, gangave si poticnite, rostite de generali fosti brancardieri sau ofiteri de manutanta, ajunsi vicepremieri. Corpul de cadre a fost decimat in perioada 2005-2006, moment cand mii de ofiteri, subofiteri si maistrii militari au fost scosi fortat in rezerva, tocmai cei care erau pregatiti si devotati uniformei militare.

In loc sa fie folositi de societate in activitati publice unde disciplina, rigoarea si competenta sunt absolut necesare, in politie sau jandarmerie, unde era nevoie acuta de ei, acestia au fost aruncati ca niste rebuturi, avand in brate cateva plati compensatorii si recomandarea sa devina apicultori, agenti imobiliari, instructori auto, ghizi, mecanici sau soferi de taxi. In schimb au ramas fiii, finii, afinii si alte specii de nevertebrate, obediente, obraznice si slugarnice, indivizi care dezonoreaza institutia reprezentativa a statului roman, fiind campioni doar la propaganda si postari pe social media.

Recent, am fost prin Pasul Prislop si am trecut pe langa Cimitirul Militar aflat pe cea mai inalta cota a trecatorii. Si chiar daca el adaposteste osemintele unor militari germani si austrieci, ostasi ai Regimentului III Vanatori din Carpati, cazuti in Primul Razboi Mondial, ceea ce se intampla acolo este criminal. Daca nu suntem in stare sa onoram jertfa unor oameni care au murit la datorie, facand putinul ce tine de decenta, suntem doar niste nevrednici, care meritam sa fim de batjocura Europei.

Pentru cei ce nu stiu, mii de militarii romani cazuti la datorie sau in prizonierat isi dorm somnul de veci in 30 de tari europene, din Albania si pana in Franta, din Lituania si pana in Grecia. Nicaieri, cimitirele nu au fost abandonate sau lasate in paragina de comunitatile unde sunt amplasate, strainii onorandu-ne mortii cu respect si uneori cu recunostinta.

Si, de parca nu ar fi deajuns, la cativa metri de poarta cimitirului in paragina, invadat de vegetatia ce a acoperit crucile de lemn, se ridica faloasa o manastire aflata in extindere, inca una din sutele care populeaza tara, recent mediatizata pentru scandalul sexual al staretului sau. Daca autoritatile nu sunt in stare, oare calugarii nu ar putea intretine un mic cimitir in care zac niste soldati morti, cazuti departe de tara lor? Cat putem sa fim de nenorociti si nevrednici, in falosenia noastra atat de lipsita de continut real.

Celor care ar trebui sa se simta vinovati, le reamintesc prevederile Legii nr. 379/2003. Articolul 4 prevede: “Mormintele de razboi straine situate pe teritoriul Romaniei au acelasi regim ca si mormintele de razboi romanesti”, iar articolul 19 stabileste ca “Toate mormintele de razboi vor avea asigurata o zona de protectie”. Iar pentru a stabili si cine este responsabil direct, mentionam prevederile articolului 23: “Intretinerea si marcarea mormintelor…. de razboi straine, aflate pe teritoriu Romaniei, se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice, potrivit legii si in conformitate cu tratatele internationale”.

Poate mai exista o sansa, iar Ministerul Apararii Nationale, intre doua prabusiri de avioane, niste concursuri aranjate si cateva ceremonii in care noi generali vor fi avansati la apelul bocancilor, va gasi motivarea necesara pentru a cere imperios reabilitarea mormintelor unor soldati straini, care au doar o singura vina. Aceea de a fi murit pe pamant romanesc?

Un articol de Somogyi Attila