Căci numai astfel, prin desăvârşirea genocidului economico-financiar (întreaga economie naţională pusă pe butuci, plus datoria externă de aproape o sută de miliarde euro) şi cultural-identitară (politica indiferenţei, ba chiar a dispreţului faţă de românescul autentic), v-aţi creat dreptul à rebours la nemurire, nu atât în istorie ca hidoase exemple de antiguvernanţi, cât mai ales în teratologie în calitate de senzaţionale anomalii sau erori ale naturii.

Puteţi fi mândri de voi, deoarece în toată istoria modernă a omenirii nu se întâlneşte un caz aidoma României postdecembriste, ca – în doar un sfert de veac – o ţară bogată, fără un cent datorie la data preluării de către voi şi cu creanţe de ordinul miliardelor să ajungă la sapă de lemn (codaşă între suratele ei europene), datoare vândută şi fără cea mai mică şansă de redresare într-un viitor rezonabil; ca o ţară cu formidabile avantaje absolute, în primul rând milioanele de hectare de pământ bun de uns pe pâine, să nu reuşească să-şi hrănească populaţia în scădere alarmantă, ci să umble cu limba scoasă după împrumuturi cu dobânzi strivitoare, din care apoi să poată cumpăra circa 70% din alimentele chimizate şi din băuturile contrafăcute de pe mesele românilor de la oraşe şi sate; ca ţara cu cel mai diversificat şi, desigur, împovărător sistem de taxe şi impozite din această parte a lumii, să fie cunoscută mai ceva ca un cal breaz prin starea dezastruoasă a drumurilor şi antologicele păţanii cu amărâtele ei de autostrăduţe, respectiv prin situaţia tot mai îngrijorătoare din sănătate, educaţie-învăţământ şi cultură; ca statul român postdecembrist să ajungă atât de nevrednic şi corupt, încât era ticăloşilor de care amintea Marin Preda în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, să li se pară românilor plecaţi peste mări şi ţări, dar mai ales milioanelor de resemnaţi rămaşi în ţară, floare la ureche în comparaţie cu ce se întâmplă astăzi (prim ministru anchetat, foşti miniştri la răcoare, penali cam tot al treilea între atâţia parlamentari inutili, sorinopresci la primării şi consilii judeţene cu saci de bani furaţi).

Pe când o lege simplă şi clară, altfel spus justă, neinterpretabilă şi mult aşteptată, privind confiscarea tuturor averilor dobândite pe căi nelegiuite? Asta da, ar contribui esenţial la domolirea apetitului de chiverniseală al răufăcătorilor şi ar permite rezolvarea dintr-un foc a celor două probleme majore, adevărate pietre de moară legate de gâtul României: datoria externă şi investiţiile...

Am următoarele două nedumeriri în legătură cu Legea împotriva defăimării sociale, lege iniţiată de penalul Liviu Dragnea şi care, din câte am înţeles, deja a fost aprobată (a trecut) de Senat:

1.A spune adevărul (atâta cât ajunge la urechile omului de rând) despre ticăloşii cu ştaif se cheamă defăimare?

2.În sintagma „defăimare socială” intră şi milioanele de alegători sistematic trădaţi, minţiţi şi crunt ofensaţi în drepturile şi sentimentele lor general umane, ori numai monstruosul corp (al naibii cât de bine seamănă între ei la fire şi în hâitele lor figuri!) al aleşilor trădători şi fără obraz?

Citește și

loading...