AGERPRES: "Noua regină a Traviatei", "Tragediană superbă" sunt doar câteva din apelativele cu care v-a omagiat presa internațională încă de la debutul din 1991, de la Basel, Elveția. Ați ales muzica sau v-a ales ea pe dumneavoastră?

Felicia Filip: Eu cred în destin și am avut căutări. Dar cred că destinul a avut grijă de mine și atunci muzica m-a ales.

AGERPRES: Ați cântat la Covent Garden, Wiener Staatsoper, alături de parteneri precum Roberto Alagna, Francisco Farina, Marcello Giordani. Aveți un rol, un partener sau un loc preferat? Ce amintiri vă leagă de scenele de concert?

Felicia Filip: Ce frumoase întrebări îmi puneți! Într-una, atât de multe. Compozitorul meu preferat este Mozart, pentru că simt că îi sunt eu aproape și vibrez la orice sunet ce pleacă din Soarele muzicii practic. Rolul care este foarte apropiat sufletului meu este Lucia din Lucia di Lammermoor, dar rolul care a însemnat destinul meu, în care se poate recunoaște orice femeie, rol pe care îl iubesc nespus, care m-a consacrat, care mă caracterizează, mă urmărește și îmi este port-bonheur, este Violeta din Traviata de Verdi. Este rolul care m-a propulsat în cariera internațională, cu care am mers ca și o singură ființă, cu acest rol minunat Violeta. Spuneam de Lucia di Lammermoor de Donizetti care este rol apropiat sensibilității mele. Fiecare femeie se poate recunoaște în el, pentru că fiecare femeie se întâlnește cu marea iubire, iubește până dincolo de margini, se sacrifică, suferă, plânge și râde.

AGERPRES: Și scenele de concert?

Felicia Filip: Un oraș în care mi-aș dori să trăiesc, dacă n-ar fi vorba de orice oraș din România, este Barcelona (Spania) orașul în care am ieșit în străinătate, în 1983 am câștigat două premii, premiul concursului și premiul special Mozart. Am plecat numai cu bilete de dus, pentru că eram sigură că voi câștiga și voi avea bani să mă întorc. Apoi, ca scenă, pentru mine este importantă și cea mai iubită ultima scenă pe care am cântat. Orice scenă este la fel de importantă, fie că este vorba de un oraș foarte pierdut, fie într-o țară străină sau în țara noastră. Pentru mine publicul este la fel de important. Fiecare scenă pe care cânt este la fel de importantă, pentru că oriunde se creează miracolul spectacolului.

AGERPRES: E grea mantia de divă? Cât de importante sunt aplauzele pentru dumneavoastră?

Felicia Filip: Aici sunt două lucruri absolut separate. Consider că nu port o mantie de divă, pentru că sunt un om normal, un om care se dedică sută la sută scenei, care iubește, sigur, aplauzele, dar este sincer cu scena, sincer cu publicul. Îmi asum toate lucrurile pe care le fac și atunci primesc prin asumare tot ceea ce mi se dăruiește.

AGERPRES: Sunteți prima soprană din România care s-a asociat cu o trupă rock, Iris, după modelul Montserrat Caballe—Freddie Mercury; apoi cu grupul etno-rock K1. Ce înseamnă această experiență pentru dumneavoastră? Aveți și alte proiecte în acest sens?

Felicia Filip: Practic întâlnirea mea cu formația Iris a fost într-adevăr numai în urma întâlnirii mele cu Montserrat Caballe la Covent Garden într-un spectacol în care am mers împreună. Eu am admirat-o, dar și ea m-a admirat pe mine. Există un rol foarte frumos rossinian care se cheamă Madamme de Folleville, care se traduce în nebuna orașului, un rol absolut splendid cu foarte multe nuanțe și mare anvergură, care are un moment de 20 de minute în scenă singură sau un foarte important moment în care te crezi singură, sigur ai parteneri care sunt de planul doi. Și, în acel moment, în debutul meu la Covent Garden, Montserrat Caballe a stat în culise și m-a urmărit. Și s-a bucurat cu mine și a palpitat în egală măsură cu mine, iar în momentul în care am ieșit de pe scenă mi-a spus `Felicia sei un cavalo di scena!`. Un compliment extraordinar de la un monstru sacru, un om foarte generos, simplu, plin de bucurie, dar care spune lucrurile în față. Un exemplu și un model, până la urmă. În afară de asta în momentele de relaș, de pauză dintre repetiții am putut să avem conversații și am ajuns și la această discuție, cum a fost întâlnirea ei cu Freddie Mercury. Și, pentru că dorința a fost atât de mare, într-o zi am primit un telefon de la Mike Godoroja cu o propunere de acest gen: vreți să cântați alături de formația Iris? Și a avut foarte multe argumente să mă convingă și a fost surprins când eu nici nu am așteptat să termine fraza de început și eu am zis da.

AGERPRES: Proiecte?

Felicia Filip: În acest moment, după albumul `Filipissima`, am terminat de înregistrat și deja am trimis la masterizare un alt album intitulat `Felicia Filip-Fata din vis` care reprezintă o sinteză a rock-ului românesc din toate timpurile, cele mai importante hituri ale muzicii rock și acest plan al meu presupune 4.000 de albume pe care le voi oferi tinerilor din licee de muzică, din universități, din școli de muzică. Apoi este vorba de un concert de mare anvergură, unde voi cânta aceste piese ale marilor formații rock din România și în fiecare spectacol voi avea cel puțin un invitat al unei formații cu care voi cânta și separat ei vor avea un moment al lor. Plecând de la formația Iris, Holograf, Direcția 5 și până la Compact. De ce Compact? Pentru că "Fata din vis" este un hit al lor. Vor fi multe, multe alte formații: Celelalte Cuvinte, Mircea Baniciu. În orice caz, încerc să fac un moment de rock românesc, un moment de muzică românească de cea mai bună calitate. Pentru că muzica poate fi muzică bună sau muzică proastă. Încercăm prin ceea ce realizăm—vorbesc la plural pentru că alături de mine și în spatele meu sunt înconjurată de o echipă de oameni inimoși foarte bună calitate, artiști, oameni de cultură—să facem cunoscută valoarea muzicii în general, fie că este vorba de muzică clasică sau de muzică lejeră: muzică ușoară, rock, jazz, blues. Dorim să prezentăm astfel calitatea românilor în străinătate, a oamenilor de cultură și, mai ales, valoarea românilor, în general. România înseamnă frumusețe, înseamnă valoare, înseamnă culturalitate.

AGERPRES: La Opera Comică pentru Copii, unde sunteți director artistic, la fiecare început de spectacol, faceți și un atelier cu publicul. Sunt micuții un public diferit de adulți?

Felicia Filip: Copiii sunt cel mai adevărat public. Pe copii nu-i poți să-i minți. Ei sunt cel mai competent public pentru că reacția lor imediată îți dă răspunsul dacă spectacolul sau dialogul pe care îl ai cu ei este de calitate sau nu. Ei sunt cei care îți răspund 100% sincer, îți spun ce reprezintă pentru ei spectacolul sau manifestația pe care o desfășori. Te taxează dacă tu nu ești sincer, dacă nu ești de valoare. Și trebuie să vă spun că această instituție este, îndrăznesc eu să spun, unicat în Europa, dacă nu chiar în lume. Este o instituție care se adresează direct copilului de la trei ani până la 18 ani printr-un program creat pentru el, adaptat. Astfel, studiind reacția copilului, desfășurarea lui, puterea lui de asimilare reușești să creezi spectacole ca timp, ca amplitudine, ca amploare pentru el. Să poți să faci în așa fel ca mesajul tău să ajungă la el, să îl educe, să îl deschidă și să meargă dincolo de educație la cultivarea lui, plecând de la educație în sensul în care dialogăm cu ei și le explicăm cum trebuie să se comporte un spectator, cum trebuie să se pregătească înainte de a veni la spectacol. Îi spui să își exprime părerea adevărată despre spectacol și să aibă reacția potrivită la nivelul lui. Apoi, cum îl va primi pe artist în momentul în care spectacolul s-a terminat. Suntem deja de 14 ani în această relație cu copiii și vă dați seama câte generații au pășit la o sală de spectacol și ce a însemnat pentru un tânăr care a venit la trei ani în sala de spectacol a Operei Comice pentru Copii și acum are 17-18 ani și altfel privește un spectacol, un act artistic, iar el este un alt om, are altă greutate, știe cum să vorbească cu oamenii, are un limbaj aparte, cum să vorbească cu un artist.

AGERPRES: Cum v-a venit ideea proiectului legat de meloterapie pe care-l derulați împreună cu soțul dumneavoastră? Ce presupune acesta?

Felicia Filip: Ne place să mergem în biserică, să trăim cu toată intensitatea momentele importante ale creștinismului și trăim, într-adevăr, în această lume. Și atunci avem posibilitatea să dialogăm cu preoți sau să mergem în mânăstiri, unde întâlnim acei părinți extraordinari care ne arată taine ale vieții, ale lumii, ale vieții de dincolo, într-un fel, ce înseamnă viață, ce înseamnă moarte și ce unește toate aceste lucruri. Altfel spus cum suntem noi uniți cu Dumnezeu și răspunsul la îndemâna noastră este prin muzică. Fie că e vorba de muzica pe care o asculți atunci când ninge, muzica fulgului de nea, sau a bobului de rouă, a stropilor de ploaie, a florilor ce stau să înflorească, a miilor de păsări ce ne înconjoară. Până la urmă, toate aceste lucruri și aceste trăiri și întâmplări pe care le-am avut ne-au adus să mergem spre muzică și să facem în așa fel încât să înțeleagă toată lumea că prin muzică putem să liniștim orice lucru ce pare împotriva firii. Muzica poate să liniștească și să vindece, să facă un om să înțeleagă ce n-a înțeles, să-l pună în situația de a trăi frumos viața, sută la sută, să înțeleagă ce înseamnă răul sau, altfel spus, să poată să creeze în jurul lui atmosfera de echilibru, de frumos, de generozitate, de psihic ce poate să primească orice încercare a vieții cu multă putere, fără frică. Frica este cauza a tot ce se întâmplă altfel decât bine.

Citește și