Am urmărit întrecerea şi pot spune că nivelul a fost unul ridicat, unele formaţii s-au întrecut pe sine, obţinând rezultate notabile pentru ţara lor.
Acest Campionat European a fost imprevizibil, în primul rând datorită eliminărilor precoce ale unor echipe naţionale care înaintea turneului îşi anunţau candidatura pentru medalii.

În primul rând mă refer la multipla campioană mondială Rusia care l-a readus pe cel mai titrat antrenor rus Evgheni Trefilov. Se pare că în ziua de astăzi metodele neortodoxe prin intermediul cărora a obţinut trei titluri mondiale consecutiv nu mai dau rezultatele scontate. Pe de altă parte echipa gazdă, Croaţia a dezamăgit profund publicul ex-iugoslav, clasându-se doar pe locul 13. Probabil presiunea şi-a spus cuvântul, ca şi gazdă era necesar să fie prezentă în semifinale, însă faptul că Penezic a fost singura jucătoare care a contat, plus accidentarea Mirandei Tatari şi aş mai putea adăuga gradul de dificultate al grupei C, toate acestea au contribuit la performanţa debusolantă a Croaţiei.

Am ajuns şi la Serbia, o altă echipă care a lăsat o impresie desolantă ştiind faptul că anul trecut la Campionatele Mondiale s-au luptat pentru medalia de aur cu Brazilia. Jucătoarele emblemă care s-au prezentat parţial refăcute precum Sanja Damjanovic, Andrea Lekic şi Kristina Liskevic au reprezentat probabil cel mai întemeiat motiv pentru care Serbia s-a clasat penultima.

Cu această echipă vom juca în play-off-ul din luna iunie pentru accederea la Campionatul Mondial din 2015 din Danemarca. După mult timp întâlnim o echipa foarte competitivă în încercarea de a ne califica la un nou turneu final.

La capitolul dezamăgiri aş putea adăuga Ungaria doar din prisma faptului că organizau acest turneu şi aveau sarcina de a ajunge în semifinale. Fără Anita Gorbicz, Ungaria nu avea cum să spere la medalii. Cred că această poziţie ocupată de maghiare(locul 6) este foarte bună, chiar dacă pe mulţi aceste spuse i-ar deranja. Am rămas surprins de câteva jucătoare, tânăra rusoaică naturalizată Kristina Triscsuk şi Gabriella Toth în vârstă de doar 18 ani.

Ungaria are jucătoare care pe viitor pot suplini o eventuală retragere a Anitei Gorbicz.

După aceste dezamăgiri, să trecem la surpriza acestei competiţii care, personal mi-a o impresie îmbucurătoare deoarece este plăcut să zăreşti ţări care apar de nicăieri, ajungând să surprindă lumea prin modul de joc. M-a uimit Olanda care în urmă cu 2-3 ani nici nu se vedea în acest peisaj şi anume în primele 7 naţionale din Europa.

Am remarcat multe jucătoare care ar trebui să facă cat mai repede pasul la echipe de club ce joacă în Champions League. Estvana Polman(inter stânga) şi Cornelia Groot(coordonator) sunt doar 2 jucătoare care au contribuit semnificativ la clasareaportocalei mecanice. Să nu omitem faptul ca Lois Abbingh, interul stânga de la Baia Mare a ratat această întrecere continentala din cauza unei accidentări. Această absenţă importantă spune că Olanda are o bază de selecţie serioasă şi poate improviza oricând cu jucătoare care nu au fost vizibile.

Cele 3 medaliate ale acestui turneu Suedia, Spania şi Norvegia au demonstrat că în ziua de astăzi handbalul modern contează, cel în care viteza de pasare si tehnicitatea unor jucătoare face diferenţa.

Suedia a avut un parcurs remarcabil, a revenit pe scena europeană dupa 4 ani când disputa o finală făra istoric contra Norvegiei.

Suedezi au prezentat o echipă tânără, cu mult potenţial care a ilustrat perfect importanţa jocului colectiv la acest nivel. De asemenea nordicele au avut parte de MVP-ul turneului, centrul Isabelle Gullden, golghetera competiţiei cu 58 de goluri.

Toate acestea plus un cuplu de antrenori serioşi şi moderni Thomas Sirvertsson/Helle Thomsen au reprezentat soluţia pentru medalia de bronz.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și