În cartea Cultură indiană în texte și studii (Editura Științifică și Enciclopedică, Bibliotheca Orientalis, București, 1978), marele nostru indianist Theofil Simenschy avansează două remarcabile completări întru clarificarea vechiului și absconsului „destin”:

1) Dacă termenul latin destino are înțelesul de „a înțepeni, a fixa, a hotărî”, căci e format din cuvântul neîntrebuințat „stano„ sau „stino” („a fixa”), iar rădăcina lui „stano” este „sta-” („a sta”), „la hinduși, alături de destin, joacă un rol covârșitor și fapta”. Iată motivul de ce, continuă T. Simenschy, „găsim și la ei, mai mult decât la romani, o reacțiune puternică împotriva credinței că numai destinul conduce lumea aceasta”, fapt pentru care doar literatura indiană, adepta metempsihozei/transmigrației sufletului, „exaltă atât de frumos fapta și voința, mai ales în luptă cu destinul”. Precum în următoarele cugetări superbe: „Pe lumea aceasta nimic din ce se află în univers nu e cu neputință pentru cei cu suflet mare”; „Fericirea supremă e anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforțare eroică”; „În lanțul veșnic reînnoit al existenței pământești, cine moare fără a se renaște? Dar numai acela e socotit că într-adevăr s-a născut aici pe pământ, care strălucește cel mai tare între ai săi”.

Însă, ne spune mai departe Simenschy, indienii „nu s-au mărginit numai să constate puterea destinului, ca grecii, sau să-i opună voința, și-n special fapta, ca romanii”, ci au fost intens preocupați, prin învățătura lor despre karman (karma după unii traducători), să ofere un răspuns mulțumitor la următoarea întrebare (de-o vârstă cu rațiunea): De ce unora le merg toate din plin, deși sunt răi și ticăloși, iar altora le merge prost, cu toate că ei sunt buni, sprinteni la minte și activi?

Potrivit conceptului karman, care înseamnă deodată faptă și destin, fiecare om culege „rodul faptelor sale și se renaște după felul faptelor pe care le-a săvârșit în viețile anterioare”, idee admirabil descrisă în Mahābhārata: „Altul se folosește de averea celui mort; numai cu două lucruri trece el pe lumea cealaltă: cu faptele sale bune și cu cele rele, care-l însoțesc veșnic”.

Dar (asta ilustrând esențiala diferență dintre mitologia hindusă și cea greco-romană), nu doar sufletele oamenilor au de suportat urmările propriilor fapte, ci – ca parte dintr-o lume „menită să piară” – înșiși zeii sunt muritori, timpul fiind mai presus de aceștia!

2) În ceea ce privește norocul, romanii aveau termenul fortuna (cu sensul atât de soartă sau destin, cât și de izbândă sau fericire, ceea ce arată că la ei norocul și destinul erau strâns unite), pe când vorbitorii de sanscrită – ne informează T. Simenschy – au la îndemână doi termeni: a)Siddhi cu înțelesul de „noroc” și „izbândă”; b)Daiva, înrudit cu termenii latinești divus-divinus, are înțelesul de „divinitate și destin”, astfel arătând că „norocul și destinul sunt rezultatul voinței divine”.

Sigur că lucrurile stau altfel în Biblie, unde toate s-au plămădit prin vrerea Atotputernicului și sunt conduse de El, adică acolo unde, din acest motiv, nu este loc pentru destin, noroc și întâmplare. Tocmai de aceea, dacă facem abstracție de eclesiastica „deșărtăciune”, ne înștiințează același Simenschy, cuvântul soartă sau noroc se întâlnește în Vechiul Testament doar în trei cărți (Genesa, Macabei, Isaia), iar în Noul Testament nu apare deloc...

Revenind la ale noastre (tema anunțată în titlu), mă bucur foarte mult că tinerii din aproape întreaga lume au declanșat pe data de 20 septembrie greva climatică globală, grevă care a culminat în New-York cu ocazia summit-ului O.N.U., adică în ziua și în locul unde și-au dat întâlnire sforarii mari și mici ai politicii planetare. Spun „sforari politici” (mă rog, poate că mai potrivit era să le spun haramuri, având în vedere dezastrul provocat de ei și de toți predecesorii lor), deoarece or fi trăgând ei niscaiva sfori la vedere, dar la rândul lor sunt numiți și manevrați de așa-numitul Guvern mondial din umbră, membrii acestei suprem-odioase coterii fiind adevărații păpușari/rechini financiari, economici și politici ai planetei. Ceva asemănător cu ceea ce se întâmplă întrucâtva (doar întrucâtva!) în lăbărțata și neunita Uniune Europeană: în față este Parlamentul, în spatele acestuia stă Comisia Europeană cu obligatoriile (sic!) ei directive și recomandări, iar în spatele Comisiei, cu cei circa 40.000 de angajați și comisari plătiți regește și nealeși, se lăfăie trusturile petroliere și farmaceutice.

În paranteză fie spus, al doilea război mondial a fost pregătit de Hitler și ciracii lui cu banii concernului Krupp și ai trustului chimico-farmaceutic I.G.Farben, care nu doreau doar revanșa pentru pierderile suferite după înfrângerea din prima conflagrație mondială (cea mai dureroasă pentru kruppi și farbeni a fost pierderea coloniilor!), ci și instaurarea unor întinse imperii economice, capabile să le furnizeze grămezi de bani după transformarea milioanelor de roboți joviali în sclavi sadea. Culmea este că niciunul dintre aceștri monștri, la urma urmei finanțatorii și marii beneficiari ai regimului nazist, n-a fost condamnat de Tribunalul de la Nürnberg (au fost doar menționați și câțiva dintre ei admonestați!), cu toții fiind în mare grabă preluați de anglo-americani și încurajați să-și împlinească spurcatele visuri de îmbogățire în țările acestora...

Existând, așadar, o necontenită cârdășie între oligarhia politico-militară și cea economico-financiară (desigur, cu actualul spor într-ale lăcomiei, nesimțirii, ipocriziei și centralizării banilor), nu-i de mirare că încet-încet cam toți pământenii se sufocă din pricina poluării alimentelor, aerului și apei, că micuța noastră planetă geme sub greutatea munților de gunoaie pe care-i tot înalță „civilizatele” miliarde de bipezi fără minte și că natura siluită de aceștia, reacționează cu o furie din ce în ce mai nimicitoare.

Iată de ce îmi pare bine că tinerii de pretutindeni (din Europa până în America, Africa de Sud, Japonia și Australia) s-au săturat până peste cap de mizerabila politică a trumpilor, putinilor și jairilor, care pretind că se îngrijesc de destinele miliardelor de semeni, însă în realitate (a se citi „la comanda și potrivit intereselor globaliștilor”) pun într-un mare, iminent și ireversibil pericol întreaga viață pământească, darul cel mai prețios al Creatorului.

Mesajul transmis de greva climatică a tinerilor este pe cât de limpede, pe atât de categoric: „Noi reprezentăm viitorul acestei lumi, pe care voi, politrucii mari și mici, vreți s-o transformați într-un iad prin ticăloșia și/sau nevrednicia de care neîntrerupt dați dovadă. Așa că ne opunem abuzurilor pentru care ați merita să fiți puși la zid și, cu voințele noastre nestrămutate, apărăm dreptul general la viață al plantelor, animalelor și oamenilor, adică ne dorim să repunem trenul viului pe fermele linii ale credinței și educației”!

Dragi tineri, Dumnezeu este alături de voi în această nobilă acțiune și nu mă îndoiesc că, prin grația Lui, toți acești ipochimeni iresponsabili, trufași și găunoși vor ajunge acolo unde le este locul – la groapa de gunoi a istoriei.

Citește și