Lucreția BERZINTU (L.B.): Cine este Daniel Revach pentru publicul cititor?
Daniel REVACH (D.R.): Mă simt mereu stânjenit să mă prezint, dar voi încerca. Aș spune că sunt atât cetățean al lumii, cât și israelian de origine franceză și marocană. Sunt și scriitor și academic – și nu văd aceste două practici ca fiind separate. Poezia mea și cercetarea mea sunt două moduri complementare de a explora condiția umană. Poezia mea aruncă o privire atentă asupra fiecărei fațete a ceea ce înseamnă a fi om – viață, iubire și singurătate, moarte și război, precum și relația noastră cu natura, pentru a numi câteva. Între timp, am publicat articole științifice despre cunoaștere și conștiință, precum și articole de opinie în mai multe ziare

L.B.: Dacă ar fi să analizați evenimentul globall la care am participat împreună, al 42-lea Congres Mondial al Poeților, cum l-ați descrie în câteva cuvinte și care a fost impactul spiritual în dialogurile cu alți poeți din lume, cu organizatorii etc.?
D.R.: A fost un microcosmos plin de viață al lumii, cu poeți de pe fiecare continent găsind un limbaj comun prin artă (și rar prin engleză!). Participarea la crearea acestei comunități globale, a prieteniilor de durată și a unei umanități unite care se ridică deasupra a tot ceea ce desparte umanitatea, este revigorant și plin de speranță.
L.B.: Ce v-a plăcut și ce nu v-a plăcut la evenimentul menționat mai sus? Aveți sugestii pentru viitorul Congres din 2024 care se va desfășura în Taiwan?
D.R.: Cred că mulți dintre noi, participanții, am simțit că croaziera a fost în contradicție cu spiritul congresului. Acel oraș plutitor al unei nave era o mașinărie masivă, bine unsă de consumism, lăcomie și hedonism... era greu să ne cufundăm în experiența poetică mai spirituală, mai ales când evenimentele erau atât de rare și nu atât de interactive.
Dar aș minți dacă aș spune că nu m-am bucurat de fiecare minut al croazierei, cu toată nebunia și farmecul ei mediteranean. Să ai spațiu pentru a te scălda la soare sau a citi o carte în jacuzzi nu este un chin! Să nu ne păcălim pe noi înșine.
În ceea ce privește congresul, i-am iubit pe toți acești poeți pasionați, fascinanți, ciudați, talentați din întreaga lume, întâlnindu-i, discutând cu ei, bând împreună și făcând prietenii puternice. A fost un privilegiu să învățăm despre diferite culturi și limbi și, de asemenea, să ne răsfățăm în umanitatea noastră prea comună. Și, desigur, împărtășirea poeziei și chiar colaborarea cu oameni din întreaga lume a fost o experiență unică. În plus, trebuia să facem câteva opriri prețioase în jurul Mediteranei.
La următorul congres aș pune accentul pe evenimente interactive, activități și co-creare. Cu alte cuvinte, evenimente care îi ajută pe poeți să se cunoască și să descopere munca și visele celuilalt. Nu auto-promovare de suprafață, ci conexiuni mai profunde, între ele și cu meșteșugul. Găsiți un spațiu care să ne încurajeze călătoria poetică, poate conectându-ne la natură sau cultură, ar fi numai în beneficiul nostru.

L. B.: În anul 2022 ați câștigat Premiul I, Digital Futures Writing de la Oxford. În ce a constat proba de participare la concurs?
D.R.: Universitatea încerca să obțină idei sau mai degrabă inspirație despre cum ar trebui să folosească tehnologia pentru a îmbunătăți educația. Ideea a fost să ne imaginăm o scenă în viitorul apropiat care să prezinte o implementare cu succes a unei astfel de tehnologii la universitate. Am scris o piesă de pseudo-jurnalist plasată în 2027, în care inteligența artificială și o nouă abordare a mediului academic și a educației au revoluționat, într-un mod plauzibil, atât experiența studenților, cât și a cercetătorilor. Piesa o puteți găsi online.

L.B.: Ce este OxBrain?
D.R.: „OxBrain” este creierul meu fictiv (job de cuvinte). Aceasta înseamnă „The Oxford Connectional Student - Based Recommendation Artificial Intelligence Network”, un nume himeric cu un acronim captivant. Ar trebui să fie o platformă alimentată de învățarea automată care oferă studenților un spațiu personal în continuă evoluție în care își pot alege și gestiona propria educație. Va trebui să așteptăm 2027 pentru a vedea dacă cuiva i-a pasat sau a îndrăznit să-l dezvolte.

L. B.: Ce impact a avut Revoluția Educației Digitale de la Oxford față de sistemul de învățământ învechit? Ce a prezentat povestea ta?
D.R.: Oxford este departe de a fi revoluționar, dar povestea mea a prezentat un experiment de gândire, în care prestigioasa universitate a devenit o instituție centrată pe studenți, care oferă studenților săi mijloacele de a personaliza modul în care dobândesc cunoștințe, abilități și experiență. Ei pot interacționa digital între ei și cu platforma digitală Oxford de oriunde, gestionându-și propria educație și dictând valoarea și prioritizarea resurselor academice.

L.B.: Asociația Internațională a Scriitorilor cu sediul la Bruxelles și Pristina v-a acordat Premiul „Bogdani” pentru contribuția dumneavoastră la literatura mondială și pentru cel mai bun scriitor internațional tradus în limba albaneză, premiu care este acordat în fiecare an de Ziua Independenței Kosovo, pe 17 februarie. Ce impact a avut acest premiu pentru dumneavoastră?
D.R.: Am primit acest premiu pentru munca pe care am făcut-o în ultimii ani, în special în poezie și traducere. Premiul literar ,,Bogdani” este acordat în fiecare an, de Ziua Independenței Kosovo, scriitorilor care au contribuit la literatura mondială. Poezia mea a fost tradusă de Jeton Kelmendi în albaneză și a fost bine primită în Kosovo și Albania. Am fost unul dintre cei doi israelieni care l-au primit, al doilea fiind prietena mea și talentata poetă, Shoshanah Vegh.
A fost un șoc să primesc premiul și sunt foarte recunoscător. Premiul a confirmat și a consolidat valoarea muncii mele în țările care nu sunt vorbitoare de limbă engleză și ebraică. Vreau să scriu pentru întreaga lume și vreau să traduc lucrările altor oameni pentru atât de mulți cititori din toate țările, culturile și limbile ce le pot citi. Și dacă Premiul ,,Bogdani” m-a învățat ceva, este că lumea ne așteaptă cu brațele deschise.

L.B.: În calitate de membru de onoare al Organizației Artiștilor pentru Pace Mondială Paz – Pax, ce v-a determinat să deveniți un activist pentru pace?
D.R.: Am fost un activist pentru pace cu ceva vreme în urmă. După serviciul militar în IDF, înainte de studiile de licență la Universitatea Ben Gurion din Israel, m-am alăturat unui ONG israelian numit Darkenu, care lucrează pentru drepturile minorităților, valorile democratice și împotriva ocupării teritoriilor palestiniene și pentru soluția celor două state. Eforturile mele s-au concentrat asupra Israelului și Palestinei, deși pentru o pace adevărată și durabilă trebuie să privim umanitatea ca întreg. Cu câțiva ani în urmă l-am cunoscut pe Ernesto Kahan, un om, artist, gânditor și lider spectaculos, iar curând am devenit prieteni apropiați. Ideea de a-mi continua lupta pentru pace în timp ce mânuiam stiloul a fost foarte atractivă pentru mine, așa că m-am alăturat organizației.
Paz Pax reunește artiști de pe fiecare continent, din mai multe religii, naționalități și categorii sociale, pentru a crea și propaga artă în întreaga lume în căutarea păcii. Este o comunitate, un ideal și o forță spre bine, capabilă să se mobilizeze pe termen scurt – ca răspuns la o criză oriunde în lume, sau pe termen lung, prin apropierea umanității prin artă și prietenie.

L.B.: Ce rol pot juca comunitățile și organizațiile internaționale pentru pacea în lume?
D.R.: Sunt acțiuni pe termen scurt, mediu și lung pe care astfel de organizații le pot desfășura. Pe termen scurt este să ne exprimăm într-un mod elaborat, perspicace și eficient despre evenimentele curente. Făcând acest lucru, am putea să dăm voce celor nevinovați, precum și să contracarăm retorica politizată, divizoare și dezumanizantă pe care oamenii o folosesc adesea atunci când vorbesc despre conflicte și tragedii din întreaga lume.
Rolul pe termen mediu este să ne expunem pe noi înșine și pe cititorii noștri la culturile, valorile și umanitatea celuilalt, prin traduceri și antologii, de exemplu.
Rolul pe termen lung al Paz Pax și al organizațiilor similare de artiști pentru pacea mondială, precum IFLAC, este de a crea, așa cum spun adesea, noi narațiuni comune. După cum spunea Shelley, poeții sunt legiuitorii nerecunoscuți ai lumii. Legitimăm imaginând și apoi prezentând artistic noi moduri de a privi omenirea – noi povești, noi valori, noi identități, noi obiective, noi idealuri. Prin crearea narațiunii umane - nu narațiunea unei singure religii sau națiuni sau grup, ci o narațiune care va plasa întreaga umanitate în centrul scenei, precum și natura; o narațiune care va indica o direcție spre care putem aspira. Asta trebuie să facă poeții.

L.B.: Cum vedeți situația actuală de război din Israel, unde sunt multe pierderi umane, de ambele părți ale conflictului, după ororile din 7 octombrie 2023?
D.R.: Este tragic și descurajant. Ororile care au avut loc pe 7 octombrie și de atunci ne vor bântui pe noi, israelienii și evreii din întreaga lume, mulți ani de acum înainte. Și acum și palestinienii din Gaza plătesc pentru acțiunile Hamas - moartea și distrugerea cauzate de represaliile furioase ale Israelului.
Oamenii din întreaga lume cred că este vorba despre două clanuri care jură să se omoare reciproc pentru religie sau teritoriu. O parte din retorica de suprafață ar putea susține acest lucru. Dar, în adevăr, este într-adevăr mai mult același cântec și dans vechi al puterii, corupției și lăcomia celor puțini - lideri și extremiști, ai noștri și alții din întreaga lume - în detrimentul oamenilor, fie că sunt palestinieni sau israelieni sau orice altceva.
Conflictul durează de zeci de ani – un secol, îndrăznesc să spun. În octombrie acesta a atins oficial un nou minim. Mergând mai departe, vom putea să ne ridicăm din cenușă și, în sfârșit, să facem alegeri dificile pentru un viitor mai bun, sau vom lăsa furia, durerea și frica să ne afunde mai adânc în noroiul însângerat? Timpul va spune.

L.B.: Credeți că Israelul, cu cele mai recente informații și tehnologie, nu a putut detecta atacul organizației teroriste Hamas din Sâmbăta Neagră, 7 octombrie 2023? Pare incredibil!
D.R.: Informațiile, tehnologia și armata israeliană sunt printre cele mai bune din lume. Așa că suntem cu toții surprinși. Nimeni nu a realizat încă modul în care Hamas și Jihadul Islamic Palestinian au scăpat sub radarul Israelului, dar există câțiva factori despre care știm că au jucat un rol și, mai devreme sau mai târziu, vom avea o imagine completă a motivelor acestui colosal eșec de a preveni atrocitățile din 7 octombrie.
Din punct de vedere al informațiilor, știm că serviciile de informații israeliene au deprioritizat până la punctul de a renunța la monitorizarea unora dintre canalele de comunicare ale Hamas, care au fost folosite pentru planificarea și efectuarea atacului. În al doilea rând, în calitate de fost soldat al IDF care a servit în serviciile de informații israeliene, vă pot spune că corpurile de informații ale IDF și din alte armate moderne sunt foarte eficiente în detectarea schimbărilor de comportament - activități ciudate, noi sau bruște - asta este de ce a fost ușor de detectat și oprit operațiunile anterioare pe termen scurt ale Hamas. Dar atacurile din 7 octombrie erau în devenire de ani de zile, iar unitățile teroriste se aflau într-o rutină de pregătire. Inteligența modernă nu este atât de bună să detecteze pericolele în rutine care durează de ani de zile. Este ca și cum ai încerca să vezi soarele mișcându-se pe cer – este prea lent, prea subtil pentru ca ochiul să îl detecteze. În al treilea rând, după zeci de ani de conflict, Hamas cunoaște IDF ca nimeni altcineva și știu cum să se ascundă de ea. Pune toate cele trei componente împreună și ai rețeta perfectă pentru un dezastru de securitate.
La nivel psihologic, atât în cadrul armatei, cât și în politica israeliană, am fost prea încrezători, crezând că Hamas a fost complet descurajat, nedorind să riște un conflict și se concentrează pe problemele interne ale Gazei.
La nivel politic, actualul guvern al Israelului – cea mai proasta conducere din istoria țării – a fost obsedat în ultima jumătate de an de Cisiordania – dând incendii și stingându-le în toate teritoriile ocupate, în lumina provocărilor lor provocatoare, - acțiuni și retorică de colonizare și pro-ocupație. Acest lucru a necesitat, de asemenea, concentrarea eforturilor militare – și a atenției armatei – asupra Cisiordaniei, atrăgând unități și resurse departe de învelișul Gaza. Acest guvern disprețuitor, anti-democratic, a fost, de asemenea, obsedat de protestatarii israelieni și de minorități, care luptă împotriva propriului popor și amenințările imaginate sau evocate, în loc să participe la nenumăratele amenințări reale care pândesc acolo.

L.B.: Dacă Israelul a fost informat despre acel atac, de ce instituția politică, armata și serviciile de informații ale Israelului nu au reacționat, ca să nu se întâmple acele orori?
D.R.: Este exact ca ceea ce s-a întâmplat cu Israelul în războiul de la Yom Kippur din 1973, unde am ignorat avertismentele interne și externe cu privire la o invazie planificată a țărilor arabe din jur.
Cu câteva zile înainte de 7 octombrie 2023, Israelul a fost aparent avertizat de Egipt și avea propriile sale suspiciuni, dar avertismentele sunt vagi și greu de confirmat prin natura lor și nu au fost luate în serios. Acest lucru are de-a face cu ceea ce am spus anterior - excesul de încredere a întunecat judecata armatei. Pur și simplu nu le venea să creadă că Hamas ar face așa ceva.
Desigur, există și alte teorii și multe teorii ale conspirației, dar nu văd rostul să le arăt aici până când nu există mai multe dovezi.

L.B.: De ce Hamas a atacat Israelul dacă Fâșia Gaza a fost dată poporului palestinian în 2005, când prim-ministru era Ariel Sharon?
D.R.: Spre deosebire de ceea ce cred mulți oameni din jurul cuvântului, Gaza este o entitate independentă cu propriul guvern - nu este ocupată de Israel. Deși, desigur, soarta lui este legată de cea a Cisiordaniei.
Este important să înțelegem obiectivele Hamas. Hamas a sabotat în mod sistematic și deliberat Soluția celor două state și, prin urmare, independența palestiniană, pledând pentru rezistența armată palestiniană, distrugerea totală a Israelului și anihilarea evreilor „de la râu la mare”. Situația greșită a palestinienilor este un preț slab de plătit pentru liderii lor distanți și puterile străine care trag sforile. Departe de a fi un preț, situația palestiniană este o monedă.
Majoritatea covârșitoare a finanțării care mențin Hamas și PIJ (red. Palestinian Islamic Jihad) în viață provine de la regimul iranian. Strategia de război proxy a Iranului implică furnizarea acestor organizații teroriste cu orice le sprijină eforturile împotriva Israelului, de la finanțare la arme, tehnologie și antrenament. Acest sprijin puternic a fost vital pentru actele comise de Hamas și PIJ pe 7 octombrie.
Organizațiile teroriste palestiniene care au fost fondate pe premisa apărării cauzei palestiniene au devenit mașini de ucidere bine unse, conduse de Iran. Așa că ei prosperă pe status quo. Conflictul este rațiunea lor de a fi: perpetuarea războiului împotriva Israelului sau încetarea afacerii.
Deci de ce au efectuat atacul din 7 octombrie? Există nenumărate motive. Mai presus de toate, putem sublinia dorința Hamas și a Iranului de a perturba procesul de pace dintre Israel și Arabia Saudită și Acordurile Avraam în general. Trebuie să le dai – a funcționat. Pentru acum.

L.B.: Se spune că Iranul este în spatele Hamas, afirmând public că va șterge Israelul de pe hartă și în ultima perioadă a dezvoltat o relație strânsă cu Rusia. În această situație, cum poți negocia cu cineva care te vrea mort?
D.R.: Știm cu siguranță că Hamas este o marionetă a Iranului, un alt tentacul în războaiele sale de mare anvergură din Orientul Mijlociu. Și împreună cu Rusia, cei doi și-au avansat propria agendă în regiune, contracarând eforturile Occidentului și suniților. Într-o mare măsură, evenimentele din 7 octombrie au mai puțin de-a face cu cauza palestiniană și mult mai mult cu ambițiile și motivațiile regionale ale Iranului pentru destabilizarea regiunii.
Nu poți negocia cu cineva care te vrea mort. Trebuie să negociezi cu cei implicați care vor să prospere mai mult decât vor ei să eșuezi. Aceasta include mulți palestinieni, partidul Fatah care este rivalul jurat al Hamas și guvernează ca Autoritate Palestiniană în Cisiordania, multe țări arabe și musulmane. Fă asta și izolați extremiștii fără compromisuri.
Desigur, trebuie să fim și autocritici. Oprirea așezărilor și încheierea ocupației Cisiordaniei va delegitima și va slăbi puternic Hamas și va face ca implicarea Iranului în regiune să fie și mai puțin justificată. Israelul trebuie să se asigure că nu joacă un rol în susținerea Hamas prin propriile sale acțiuni ilegitime.

L.B.: În timpul atacului din 7 octombrie 2023, gruparea teroristă Hamas a ars de vii israelieni, i-a ars în casele lor, a împușcat mame în timp ce copiii lor priveau, a împușcat copii în timp ce mamele lor priveau, a decapitat bebeluși, a violat femei... Cu toate aceste orori, sunt multe manifestații pro-palestiniene în lume, dar nicio demonstrație împotriva HAMAS, care a provocat un genocid al unei populații civile nevinovate. Cum vedeți această situație?
D.R.: Sprijinul pe care l-am văzut pentru Hamas în întreaga lume este dezamăgitor și îngrijorător, dar departe de a fi surprinzător. Oameni de toate naționalitățile și religiile aplaudă actele oribile ale Hamas din 7 octombrie pentru că le consideră o expresie a rezistenței palestiniene și, prin urmare, legitime. Ei cred că Hamas reprezintă opiniile, obiectivele și principiile palestinienilor. Cu alte cuvinte, susțin fără scuze Hamas pentru că susțin cauza palestiniană.
Hamas se opune implacabil soluției celor două state. Este o organizație fundamentalistă care respinge compromisul și îmbrățișează violența. De trei decenii, liderii terorişti au suprimat libertatea de exprimare şi drepturile femeilor şi au sabotat activ, cu violenţă, orice progres către un stat palestinian independent.
Acest lucru ar trebui să fie evident pentru toată lumea până acum, dar printr-o combinație de lene intelectuală, rasism anti-evreiesc și o dragoste egoistă pentru semnalarea superficială a virtuții, mulți oameni din Marea Britanie, în special din stânga liberală, pur și simplu refuză să vadă că Hamas provoacă un rău îngrozitor adus palestinienilor. Și astfel mesajul Hamas este susținut de politicieni, poliție, studenți și celebrități din Marea Britanie, deoarece își imaginează că acționează în sprijinul virtuos și legitim al unui popor oprimat. Este evident că nu este cazul.
Văd că acesta este Oxford tot timpul și în întreaga lume prin intermediul mass-media. Oamenii din Marea Britanie au o viziune simplistă asupra acestui conflict. Ei cred că trebuie să aleagă o parte, ca și cum ar fi un meci de fotbal, Israel vs Palestina, și nu pot susține ambele echipe. „Echipa” palestiniană este alegerea evidentă pentru mulți oameni după decenii de demonizare a israelienilor, ceva departe de a fi nou pentru poporul evreu. Drept urmare, acești oameni și-au pierdut capacitatea de a simți cea mai elementară empatie umană pentru israelieni.
Mesajul că regurgitarea pro-palestiniană este îngrozitor. În mod clar, ei nu au idee ce spun sau care sunt implicațiile retoricii lor. De exemplu, când auzi o gloată țipând: „Palestina va fi liberă”, întreabă-te – „liber de ce?” Sensul este: „liber de evrei”. Iar atunci când strigă „de la râu la mare”, un slogan regurgitat brandit de Hamas, implicația este distrugerea totală a Israelului, care găzduiește 9 milioane de oameni, evrei și arabi, musulmani și creștini.
Sunt cu încredere ignoranți. Înțelegerea zero a geografiei, istoriei sau ceea ce palestinienii au și își doresc de fapt. Ei cred că Palestina este o țară din afara Israelului, așa că Palestina liberă are sens pentru ei (și celor care cunosc Palestina include tot Israelul pur și simplu nu le pasă). Ei nu știu despre ce râu și mare vorbesc. Și ei cred că Gaza este ocupată de Israel... ei vorbesc despre apartheid, genocid, epurare etnică și colonizare, în loc să vorbească despre transgresiunile reale ale Israelului și despre problemele care trebuie rezolvate. Între timp, OLP palestinian a recunoscut de mult statul Israel și a semnat acorduri de pace pentru soluția cu două state. Marea majoritate a palestinienilor doresc doar să trăiască cot la cot cu Israelul și solicită încetarea ocupației Cisiordaniei, cu care eu și mulți israelieni sunt ferm de acord.

L.B.: Cum vedeți scenariul final al acestui conflict, Israel - Hamas, Israel - Hezbollah și victimele colaterale? Credeți că teritoriul va fi curățat de Hamas, așa cum speră Israelul?
D.R.: Hamas trebuie eliminat, cu toții putem fi de acord cu asta. Dar, spre deosebire de SUA după 11 septembrie, Israelul trebuie să se asigure că răspunsul și ofensiva sa la sol nu sunt conduse de furie, umilire și răzbunare. Ideea că așa vom „distruge Hamas” este naivă și bănuiesc că majoritatea oamenilor de pe scara de sus o știu. Distrugerea Hamas nu poate fi o operațiune impulsivă cu sânge fierbinte - ar fi trebuit să implice o strategie pe termen lung care se întinde pe zeci de ani, care operează la nivel politic, economic, psihologic, militar și de informații simultan. În schimb, corupții și cinicii dintre conducerea noastră, cu Netanyahu primul printre ei, au susținut Hamas în toți acești ani.
Deci nu, nu cred că teritoriul va fi curățat de Hamas. Ne așteptăm la un război lung, probabil de câteva luni. După aceea, IDF ar putea menține prezența în Gaza, cel puțin până când o forță terță de menținere a păcii va fi instituită. Vedem că SUA sunt din ce în ce mai implicate, precum și Iranul, mobilizându-și celelalte forțe proxy, cum ar fi Hezbollah și ,,Yemenit Houthis”. Europa sprijinind cu reticență Israelul, iar Rusia și China sprijinind Iranul, întreaga lume începe să fie absorbită. Să sperăm că nu va escalada într-un război mondial. Cred că nu este imposibil, dar nici foarte probabil, din moment ce toată lumea are atât de mult de pierdut.

L.B.: Care ar fi principalele obstacole în calea unui acord de pace de durată între israelieni și palestinieni?
D.R.: Cred că Bill Clinton a spus că conflictul israeliano - palestinian este singurul conflict în care toată lumea știe care este soluția, dar nimeni nu știe cum să ajungă acolo.
Principalele probleme pentru ambele părți au fost întotdeauna clare și simple: israelienii vor ca terorismul și negarea dreptului lor de a exista să se termine, iar palestinienii vor să înceteze ocupația și o șansă la independență.
Deci, la capătul palestinian, obstacolul evident este Hamas și alte organizații teroriste. La capătul israelian, este ocuparea Cisiordaniei și construirea de așezări. Acestea fac ca orice șansă de progres către pace să fie foarte puțin probabilă.
Motivul pentru care este mai complicat decât ar trebui să fie este pentru că arătăm cu degetul către persoanele greșite. Trebuie să încetăm să gândim în termeni Palestina v Israel, trebuie să încetăm să fim pro - sau anti - Palestina sau Israel. Trebuie să ne dăm seama că marea majoritate a oamenilor din regiune își doresc același lucru și mai presus de toate își doresc o viață liniștită, demnă. Trebuie să arătăm cu degetul către cei care au cauzat toate problemele, ca întotdeauna – politicienii și liderii extremiști, nu, nu doar de ambele părți – să renunțăm cu totul la ecuația „cu două părți”. Organizații teroriste, politicieni de dreapta radical israelian și cinici și puteri externe precum Iranul care au totul de câștigat din perpetuarea conflictului.

L.B.: Care ar fi soluția de promovare a dialogului, care să ducă la o pace durabilă între evrei și palestinieni?
D.R.: Cu toții trebuie să înțelegem și să spunem tare și clar: Israelul și Palestina sunt aici pentru a rămâne, că israelienii și palestinienii merită să trăiască unul lângă altul în statele lor independente și, pentru a face asta, trebuie să ne ridicăm împreună împotriva tuturor. corupții, extremiștii și războinicii care ne-au făcut din viață un iad.
Pentru a face acest lucru, avem nevoie de o narațiune comună în loc de narațiuni direct opuse. O poveste, o credință și un obiectiv care ne-a pus în aceeași echipă. De asemenea, trebuie să vorbim limbile celuilalt – arabă și ebraică. Poate că aici intervin poeții, traducătorii și profesorii.

L. B.: Ce înseamnă literatura, poezia și cultura pentru dezvoltarea păcii mondiale?
D.R.: După cum am spus când am vorbit despre Paz Pax și IFLAC, literatura, poezia și cultura pun toate bazele modului în care gândim, vorbim, acționăm și luăm decizii. Acești doi piloni, sau trei dacă doriți să acordați poeziei respectul cuvenit, modelează modul în care indivizii și colectivitățile se văd pe ei înșiși și lumea, atât conștient, cât și subconștient.
Având în vedere acest lucru (la propriu), dezvoltarea păcii mondiale necesită ceea ce aș putea numi narațiune umană. Avem narațiuni religioase, narațiuni naționale, narațiuni etnice, narațiuni sociale, chiar și narațiuni individuale. Avem nevoie de o narațiune globală care să evidențieze apartenența noastră la rasa umană și valorile și obiectivele noastre comune.
Avem nevoie ca acest lucru să fie stabilit, exprimat și interiorizat prin cărți, filme, ritualuri, ceremonii, limbaj, tot.


L.B.: Ce v-a atras spre cercetarea științifică și v-a motivat să deveniți cercetător la Universitatea din Oxford, Marea Britanie?
D.R.: Am fost întotdeauna fascinat de mintea umană, de la elementele de bază ale neurocognitive până la fenomenele complexe ale limbajului, dinamicii grupului, sistemele de credințe și cultură.
După studiile mele în Israel la Universitatea Ben Gurion, am știut că acesta este ceva căruia vreau să mă dedic, așa că m-am mutat la Oxford pentru a studia și a lucra în cercetare.
De îndată ce am ajuns la Oxford, am știut că vreau să mai stau aici o vreme. Universitatea este uimitoare, cu cercetarea, personalul și facilitățile sale de cel mai înalt standard din lume. Și orașul este absolut fascinant, cu clădirile sale vechi, peisajul gotic și pub-urile și cafenelele tradiționale. Este mic, dar plin de viață și înconjurat de natură.

L.B.: Ne puteți spune ceva despre domeniul dumneavoastră de cercetare și despre proiectele de viitor?
D.R.: Principala mea cercetare este în psiholingvistică, sau relația dintre psihologie, creier și limbaj. Ne uităm la modul în care diferiți parametri cognitivi, psihologici și socio - culturali afectează sau reflectă rigiditatea sau flexibilitatea cu care este interpretat sensul unui cuvânt - sau entropia variațională a sensului cuvântului. În termeni mai simpli, ne uităm la motivul pentru care unii vorbitori acceptă și folosesc limbajul într- un mod mai creativ, ambiguu, individualizat, în timp ce alții se țin de ceea ce este adecvat, precis și lipsit de ambiguitate.
Acest lucru poate lumina relația dintre limbă, minte și cultură. Poate informa cum și de ce limbile evoluează mai repede sau mai lent, ar putea ajuta la înțelegerea tulburărilor de limbaj și de ce condiții precum TSA ar putea afecta limbajul. Într-o notă mai personală, s-ar putea să spună să arunce lumină asupra nobilei arte a poeziei, care se referă la impactul psihologic al limbajului atunci când este folosit în mod creativ.
De asemenea, sunt implicat în Centrul pentru Studiul Coeziunii Sociale (CSSC) din universitate. Ne-am uitat la modul în care experiențele comune negative modelează identitatea personală și colectivă și ghidează moralitatea și comportamentul. Până acum am studiat locuri de conflict precum Bali, Indonezia și Irlanda de Nord. Dacă mă întrebați pe mine, este timpul să aruncăm o privire la Israel - Palestina.

L.B.: Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să urmeze o carieră asemănătoare cu a dumneavoastră?
D.R.: Primul meu instinct este să le spun - nu! Fugi! Academia este rareori o alegere sensibilă în carieră, dar sunt masochist.
Serios, totuși, nu sunt în măsură să ofer înțelepciune. Tot ce pot spune este să vă pasioneze. Dedică-te. Orice îți dorești să reușești, citește despre asta, lucrează la asta, înconjoară-te de cei care știu mai multe despre asta decât tine sau care sunt la fel de pasionați. Fii consecvent și perseverent.
În ceea ce privește traiectoria mea specifică – cred că cunoașterea, psihologia și lingvistica sunt domenii fascinante și pline de posibilități – rămân atât de multe de descoperit, iar astăzi aceste domenii științifice sunt extrem de valorizate. În plus, le văd ca fiind complementare artei – două moduri diferite, dar înrudite, de a explora condiția umană.

L. B.: Din lucrarea dumneavoastră de master în știință, „Antropologia evolutivă cognitivă”, domeniu interdisciplinar, la ce concluzie ați ajuns în ceea ce privește evoluția cognitivă a omului? Dar conștiința?
D.R.: Poate mai presus de toate, că pentru a înțelege mintea trebuie să înțelegem corpul, iar dincolo de corp, trebuie să înțelegem contextul – mediul social și fizic. Conștiința nu este ceva care este „în interiorul” capului. Este ceva care reiese din interacțiunea unei ființe vii cu mediul lor.

L.B.: După masacrul din 7 octombrie de către organizația teroristă Hamas împotriva civililor israelieni, ați inițiat un proiect pe care l-ați pus în practică. Pentru cititorii noștri, despre ce proiect este vorba și ce v-a determinat să faceți acest lucru?
D.R.: După câteva zile după 7 octombrie, când scrisul părea pur și simplu absurd - cuvintele păreau fără sens, ceva s-a schimbat și, în frenezie, am scris două duzini de poezii și ceva. A fost o experiență ciudată, nu stilul meu obișnuit de a scrie, ca și cum ceva în mine mișca stiloul și nu eu. Și era aproape în întregime despre oameni, scene, imagini. Unii au scris, ca răspuns la 7 octombrie, despre „a doua zi” sau despre mari întrebări și mărețe declarații, abstracțiuni și reflecții. Nu am putut. Era ca și cum aș fi mărit până la punctul în care globul ocular săruta fețele morților. Scuze pentru imaginea groaznică.
Poate că nu am vrut să le pierd fețele făcând abstracție, făcând un pas înapoi. Mâna a refuzat să treacă la imaginea de ansamblu – unde poezia ar mușca mai mult decât poate mesteca, unde limbajul era încă naiv, absurd și pretențios și niciun cuvânt nu dădea dreptate fiecărui mort și fiecărui viu (război? pace? dragoste ? Ură? Dă-mi o pauză). Au rămas atât de multe detalii brute de procesat.
Până atunci, am decis să alcătuiesc o carte și să o public și să donez toate încasările către organizații de caritate. Am ales 17 poezii și m-am adresat prietenilor mei poeți din întreaga lume pentru a-i întreba dacă fiecare ar dori să traducă o poezie în limba lor. Nu sunt sigur că am avut un masterplan, dar cred că am vrut ca lumea să știe, să simtă, să-și amintească.
Deci rezultatul a fost o colecție care încearcă să înțeleagă, să descrie și să proceseze experiența sau experiențele a ceea ce s-a întâmplat în Black Sabbath; și, prin asta, despre ororile războiului și despre ceea ce face el indivizilor. Și să nu uite niciodată. Nu uita niciodata!
M-am consultat cu prietena mea, Shoshanah Vegh, care este poetă și editor, și am decis că singura modalitate de a câștiga bani reali pentru caritate ar fi prin crowdfunding. Apoi, celălalt prieten al meu, Benjamin Friedman, și el poet și editor, mi s-a alăturat în timp ce am pus bazele campaniei.
Campania se va încheia pe 7 decembrie, după care vom dona toate încasările, atât din campanie, cât și din vânzările de cărți, către organizația de caritate Social Delivery.

L.B.: În concluzie, vă propun să transmiteți un mesaj de pace întregii lumi.
D.R.: Chiar și în cele mai întunecate vremuri, există speranță. Aveți încredere din toată inima că indiferent de credința, rasa, crezul sau sexul lor, ființele umane sunt capabile de schimbare și creștere, în mod constant. Oamenii nu sunt răi – actele lor rele apar atunci când ignoranța, alimentată de frică, ghidează cele mai bune intenții. Așa că nu vă temeți de nimic, în afară de frica însăși. Dragostea este cel mai mare antidot împotriva fricii, iar atunci când frica se risipește, apare claritatea pentru a ne ghida intențiile modelate de valorile umane universale. ___________________________
7 noiembrie 2023, Iași/ România

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News