Spectatorii celei de-a 11-a ediţii a Mondialului i-au ovaţionat pe Juan Pablo Ramirez şi Daniel Arroyo în marele Centru municipal pentru expoziţii.

Apărut în cartierele mărginaşe din Buenos Aires la sfârşitul secolului al XIX-lea, tangoul era dansat la început în bordeluri de bărbaţii care îşi aşteptau rândul la prostituate. Bărbaţii din suburbii căutau cele mai incitante mişcări de dans pentru a-şi trece timpul şi a impresiona femeile. Considerat mai întâi un dans vulgar, tangoul a devenit în anii 1910 un dans respectabil în Argentina.

"Există o cultură macho, însă persoanele în vârstă apreciază arta noastră. Societatea nu este încă pregătită pentru asta, iar schimbarea se face încet", spune Daniel Arroyo, 18 ani, sub privirea binevoitoare a partenerului său de şase luni, Juan Pablo Ramirez, 34 de ani, dansator profesionist. "Respectăm regulile şi mergem la milongas (saloane tradiţionale unde se dansează tango - n.r.). Scopul este să auzim spunându-se despre noi: +Ce talent!+". Ei se feresc de posturi lascive şi de picioare încrucişate ca să nu jignească diferite sensibilităţi, limitându-se să danseze sobru.

În Argentina, căsătoria între homosexuali a fost autorizată în 2010 şi imediat au apărut milongas gay, aşa încât directorul Campionatului mondial de tango, Gustavo Mozzi, compozitor şi muzician, se aştepta să vină şi cupluri de bărbaţi pentru că nu există nicio regulă care să îi împiedica să participe. "Înseamnă că se înregistrează o deschidere în circuitul tango. Vin noi generaţii, care aduc evoluţie, schimbare, vitalitate", a spus el.

Dacă perechile de bărbaţi care participă la Mondial aparţin comunităţii homosexuale, Marlene Heyman, 31 de ani, vânzătoare de pantofi de dans, şi Lucia Christie, 32 de ani, profesoară de vioară, au început să danseze împreună din lipsă de parteneri. "Nimeni nu ne invita la dans. Ca să nu rămânem pe scaun să bem vin, ne-am spus +O să ne distrăm şi o să ne simţim bine+. Aşa am început şi apoi a devenit o pasiune", spune Marlene Heyman. "Dansul nu are sex. Tangoul se dansa înainte de perechi de bărbaţi. Pot dansa cu mama sau cu sora. Tangoul este pasiune şi fantezie", arată Marcelo Siufe, 41 de ani, infirmier.

Tangoul, înscris în 2009 în patrimoniul cultural imaterial al UNESCO, este "sentimental, dramatic, este o artă, un gest de libertate", încheie Juan Pablo Ramirez.

Citește și