Taman ca în Ierusalim
cei doi au fost luaţi de val
şi degetul divin i-a aşezat
în faţa grupului sacerdotal.

Ştiau cu toţii că ei sunt
iluştri soli ai cerului,
dar se-arătau interesaţi
numai de papă şi ai lui...

La încheierea liturghiei,
pontiful suveran i-a invitat
la dialog mai osebit
în fastuosul lui palat

şi, după-atentă cercetare,
politicos şi calculat
ca un destoinic diplomat,
le-a spus cu falsă-ngrijorare:

- Iubiţii mei ambasadori
trimişi de-al fiinţării Tată,
aflaţi că suntem copleşiţi
de-această vizită-nsemnată

ce se constituie-n îndemn
la mântuirea prin credinţă.
Dacă ştiam că azi sosiţi,
aveam tot ce-i de trebuinţă...

De fapt, o-ntoarse el fuguţa,
ştim foarte bine că Mesia
(cum scris e-n Sfintele Scripturi)
Îşi va desăvârşi misia

la revenirea pe Pământ
ca Rege-ntr-un regat curat.
Dar, v-o spun sincer că-ntâlnirea
zdravăn de tot m-a tulburat

şi că-n esenţa lui procesul
altfel mi l-am închipuit...
De-aceea, timpul meu fiind
cu multă grijă drămuit

pentru-ntâlniri şi alte multe
activităţi strict necesare,
vă dau pe mâna unor sfetnici
cu competenţe exemplare,

nu înainte de a face
o informare condensată
cu marile probleme-n crez,
ce rezolvarea şi-o aşteaptă.

Ecumenismul promovat
cu răbdătoare chibzuinţă,
e cheia prin care credinţa
îşi va reface-a ei fiinţă,

după atâtea schisme-n timp
doar de orgolii provocate –
catolicism şi-ortodoxism,
Reforma şi-ale ei păcate.

Pericol pentru creştinismul
occidentalului molâu,
azi este islamismul
veacuri la rând ţinut în frâu

prin lunga jertfă românească
în lupte cu păgâni mişei,
pentru ca astăzi Occidentul
să fie-nsângerat de ei.

Mai este-apoi şi chestiunea
acelei forme de credinţă,
ce vrea să-mpace libertatea
cu necesara pocăinţă

şi care pentru mulţi înseamnă
perfida piatră de-ncercare –
prin libertăţi îngăduite
se-ajunge la destrăbălare!...

S-au despărţit de papă, refuzând
însoţitorii-n aşteptare,
deşi în sinea lor doreau
să vadă locurile-n care

atâţi creştini cu Petru-n frunte
(de împărat învinuiţi
c-ar fi incendiat oraşul)
au fost cu ură omorâţi

într-o orgie a cruzimii –
pe cruci cuprinşi de vâlvătăi,
sau fiarele la circ zdrobindu-i
spre saţul spectatorilor-călăi,

ştiut fiind încă de-atunci
că Nero pentru arta sa
dorea să vadă Roma-n flăcări,
doar-doar muza-l va inspira

c-o plăsmuire mai presus
de-orice-nzestrare omenească,
în schimbul unui târg infect
pe cari vroia să-l reclădească...

Deja stresaţi de-acest oraş
cu bube-n capul ipocrit,
Iisus şi Petru se gândeau
la maramureşeanul schit

de care-n treacăt pomenise
Mefistofel la întâlnire,
şi-ndată s-au văzut acolo
doar prin a gândului clintire.

George PETROVAI

Citește și

Comentarii