La Sighetu Marmaţiei ceasul de pe strada pietonilor are douӑ feţe care aratӑ, în acelaşi moment al zilei, ore diferite. Poate e o modalitate mai subtilӑ sӑ pricepem cӑ Timpul Cetӑţeanului nu corespunde cu Timpul Administraţiei.

Pe una din feţe ceasul e aburit. La fel am fost şi noi aburiţi acum câţiva ani.
Poate cӑ ceasul cu tic-tacuri diferite e Monumentul Neputinţei locale? Nu ştiu dacӑ mai era nevoie de încӑ unul, cӑ doar pe aceeaşi stradӑ care arӑta bine când a fost inauguratӑ avem şi o fântânӑ artezianӑ - din când în când -, care tace de ceva timp în murdӑria ei din ce în ce mai mare (încӑ o dovadӑ a trecerii timpului…).

Trecerea timpului se vede cel mai bine atunci când se întâmplӑ ceva. Şi la Sighetul Marmaţiei s-a întâmplat ceva. Acoperişul de pe clӑdirea fostului cinematograf din centru a fost refӑcut. Ei, sӑ nu exagerӑm… A fost vopsit peste tabla ruginitӑ şi acum pare nou. Pare…

Ceasul de pe strada Pietonalӑ e mai mult un simbol decât un reper temporal. Arӑtând ore diferite, în acelaşi moment al zilei, el ne transmite un mesaj: cetӑţeanul nu se poate întâlni niciodatӑ cu mai marii locului pentru o idee comunӑ. Timpul întâlnirii trebuie sӑ fie acelaşi, dar la noi nu e !

Şi asta se vede oricum, chiar şi de sub vopseaua proaspӑt întinsӑ peste un acoperiş ruginit al unei clӑdiri construitӑ de alţii…

Citește și

Comentarii