De la coada-şoricelului se culeg tulpinile fragede şi inflo­res­cenţele albe, uneori cu nuan­ţe de roz, cu miros aromat-amă­rui. Este, alături de păpădie, planta medici­nală cea mai răs­pândită la noi în ţară, fiind întâlnită de la câmpie şi până în zona montană înaltă. Iu­beşte în mod special lumina soa­relui, de care are nevoie din abun­denţă, în rest fiind foarte rezistentă la lipsa de umiditate, la condiţiile de sol şi de temperaturi (rezistă la cele mai puternice canicule, dar şi la gerul iernii). O găsim pe pajişti, prin fâneţe, pe marginile râurilor şi ale pâraielor, pe lângă drumurile de ţară şi în locurile virane. Se cu­lege pe vreme uscată, de preferinţă în miezul zilei, când are concentraţia maximă de uleiuri volatile. Pentru cules avem nevoie neapărat de o foarfecă de grădină sau de un cuţitaş, cu care se taie tulpina înflorită, aşa încât să nu smulgem planta din rădăcină. De regulă, se culege inflorescenţa cu o tulpină cât mai scurtă

După culegere, planta se întinde la uscat în strat de maximum opt centimetri grosime, într-un loc lipsit de umiditate, umbrit şi bine ventilat. Se poate usca foarte bine şi în bucheţele, care, de aseme­nea, se atârnă într-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de plantă proaspătă se obţin după uscare două-trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-şoricelului uscată se păstrează în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză, în locuri întunecate şi lipsite de umezeală.

Preparate pe bază de coada-şoricelului

Pulberea - pentru reglarea activităţii hormonale şi tratarea hemoragiilor

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a părţilor aeriene. Depozitarea pulbe­rii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece substanţele vola­tile se evaporă rapid). De regulă, se adminis­trea­ză de 4 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.
Pulberea de coada-şori­ce­lului se foloseşte în mod tradiţional contra dezechilibrelor hormonale la femei. În Bucovina, femeile tinere care nu puteau avea copii foloseau adesea ceaiul de coa­da-şorice­lului. Cerce­tătorii de la Univer­sitatea din Padova, Ita­lia, au con­firmat de curând vali­di­tatea aces­tui demers tera­peutic, publicând în iulie 2006 studii în care arată că două sub­stanţe din coada-şoricelului (api­genina şi luteolina) îmbunătăţesc răspunsul organismului la acţiu­nea hor­monilor care declanşează ciclul menstrual şi care deter­mină amplificarea caracterelor femi­nine. Se administrează pul­berea proaspăt măcinată de flori de coada-şoricelului, câte trei linguriţe pe zi, în cure de pa­tru săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.

Infuzia combinată - contra bolilor biliare, digestive şi intestinale

Se pun 3-4 linguri de coada-şoricelului mărunţite, la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de 5 mi­nute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se apro­ximativ un litru de infuzie combinată de coada-şorice­lului, care se foloseşte intern.

Cel mai frecvent, această infuzie combinată este folosită în afecţiunile digestive şi biliare. De pildă, contra dischineziei biliare se administrează această in­fuzie, câte o jumătate de cană, cu 20-30 de minute înain­te de fiecare masă. Un astfel de tratament durează 30 de zile şi se poate relua după o pauză de două săptă­mâni. O echipă de cercetători din cadrul Universităţii din Viena a obiectivat, prin teste de medicină experi­mentală, că principiile active din coada-şoricelului au efecte coleretice (favorizează evacuarea bilei) foarte intense. De exemplu, aceste principii active din coada-şoricelului sunt de trei ori mai puternice decât anghi­narea, care era până nu demult considerată liderul în tratarea acestei afecţiuni. Acest preparat se foloseşte şi ca ad­ju­vant în colecistită, substanţele aromate pe care le con­ţine având efecte antiinflamatoare şi calmante asupra vezicii biliare.
Contra indigestiei şi dispepsiei, se administrează 100 ml de infuzie combinată, cu 10 minute înainte de fiecare masă. Principiile amare din coada-şoricelului îmbunătăţesc peristaltismul tubului digestiv, amplifică secreţia de sucuri gastrice, reduc senzaţia de greaţă sau de inapetenţă.
Şi contra colitei (inclusiv forma spastică) şi a sin­dromului colonului iritabil, infuzia combinată de coa­da-şoricelului are efecte excelente. Mai multe studii făcute în Statele Unite şi în Germania au pus în eviden­ţă faptul că anumite substanţe aromate şi flavonoidele din coada-şoricelului reduc semnificativ inflamaţia la nivelul intestinului subţire şi a celui gros, ajută la cica­trizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administrează infuzia combi­nată, câte 2-3 căni pe zi, pe o perioadă de 35 de zile, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă mai este cazul. În afecţiunile intesti­nale, efectele terapeutice ale florilor de coada-şorice­lului sunt mult mai puternice în combinaţie cu sună­toarea (Hypericum perforatum).

Sucul - leac împotriva hepatitei şi cirozei

Se obţine din planta proaspăt culeasă, cu ajutorul mixerului (blenderului): în vasul acestuia se pun 50 de grame de plantă foarte bine spălată în prealabil şi 50 ml de apă de izvor, după care se omogenizează totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afec­ţiunilor hepato-biliare, iar extern, se poate folosi pentru tratarea rănilor şi arsurilor.
Un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspăt extras din inflorescenţele şi din tulpinile de coada-şoricelului. Mai multe animale de experienţă intoxicate cu substanţe care produc hepatită mortală au fost tratate cu acest suc, care a fost administrat pe cale orală. Dintre animalele care au fost tratate, mai mult de 40% au supravieţuit, în timp ce cele din lotul-martor, netratate cu coada-şori­celului, au decedat în proporţie de 100%. S-a con­sta­tat că la organismele tratate cu suc de coada-şorice­lului, ficatul suferă mult mai puţine modificări struc­turale, celulele din componenţa sa au mai puţine mal­formaţii, iar tendinţa spre ciroză este net diminuată. Sucul proas­păt de coada-şoricelului se prepară zilnic şi se admi­nistrează imediat după filtrare, câte 50-60 ml, în doză unică, zilnică. Se fac astfel cure de câte 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză.


Tinctura - contra hipertensiunii şi bolilor cardiovasculare

Pentru obţinerea acestui preparat se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de inflorescenţe de coada-şoricelului, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă plantele să macereze vreme de două săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Intern, se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte o linguriţă (5 ml) di­luată în puţină apă.
Un studiu din anul 2000 a arătat faptul că adminis­trarea, vreme de 3-6 luni, a acestei tincturi (câte 5 ml de 3-4 ori pe zi) ajută la scăderea semnificativă a coles­terolului rău (LDL) şi a colesterolului total. De aseme­nea, reduce valorile trigliceridelor, în medie cu 12%, după doar două luni de tratament.
Pacienţii cu hipertensiune vor beneficia şi ei de pe urma tratamentului făcut sistematic cu această tinctură, din care se administrează câte 5 ml pe zi, la orele 8, 14, 18 şi 23. Efectul hipotensor va fi sesizat după două luni de tratament, exercitându-se mai ales asupra tensiunii diastolice, care scade cu 10% în medie, asupra tensiunii sistolice efectul fiind mai mic (2-3%).

Cataplasma - contra alergiilor cutanate

O mână de flori mărunţite de coada-şoricelului se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50°C). După trecerea acestui interval de timp, se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de minimum 60 de minute. Principala utili­zare a acestei aplicaţii externe este în alergia cutanată, unde unele dintre substanţele aro­matice (azulenele) din compoziţia plantei au efecte antiinflamatoare şi anti­aler­gice, reduc mâncă­rimile, usturimea şi edemele. În alergiile aflate în fază acută, cataplasma se ţine vreme de minimum două ore pe locul afectat, punându-se eventual puţină gheaţă deasupra, pentru a potenţa efec­tul calmant al mâncărimii. Con­tra eczemelor alergice, se face un tratament de măcar patru săp­tămâni, timp în care se ţine vreme de minimum 1 oră pe zi cataplasma proaspăt preparată pe porţiunea de piele afectată.

Alifia - leac pentru răni şi hemoroizi

Se pun într-un ibric 150 ml de ulei de floarea-soarelui, 6 linguriţe de inflorescenţe proaspete de coada-şo­ri­celului foarte fin tocate, 2 linguriţe de răşină de brad şi 2 linguriţe de ceară de albine. Ibricul se pune pe un ochi al aragazului, reglat să ardă la foc mic, unde se lasă timp de 10 minute, amestecând înconti­nuu cu o linguriţă. Când toate componentele s-au lichefiat şi omogenizat, ibricul se ia de pe foc şi con­ţinutul se filtrează prin tifon, se pune într-un borcan cu capac şi se lasă la răcit. Când preparatul atinge tem­peratura camerei, se depozitează la frigider.
Aplicat pe rănile care se vindecă greu, acest unguent are efecte cicatrizante aproape miraculoase. Contra rănilor recente, deschise, se foloseşte în primele 24 de ore tinctura, care are efect dezinfectant şi antiinflamator puternic. Odată ce rana s-a închis şi încep să se refacă ţesuturile, aplicarea unguentului cu coada-şoricelului va accelera foarte mult procesele de regenerare, va preveni infecţiile şi alte complicaţii, facilitând o vinde­care foarte estetică.
Unguentul de coada-şoricelului mai are efecte foar­te bune contra hemoroizilor, inclusiv a celor care sân­gerează, întrucât opreşte hemoragia prompt, reduce inflamaţia, precum şi senzaţiile de mâncărime sau de usturime.

Uleiul - contra arsurilor

În jumătate de litru de ulei de măsline, de sâmburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflores­cenţe de coada-şoricelului uscate şi mărunţite. Se lasă acest amestec să macereze la soare vreme de două săptă­mâni, după care se filtrează, iar preparatul obţinut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase şi reci. Principala utilizare a aces­tui ulei este contra opărelilor şi arsurilor, inclusiv a arsurilor solare sau cu substanţe chimice. Mai multe studii făcute în România, în anii `70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus în evidenţă faptul că uleiul de coada-şoricelului ajută la vindecarea rapidă şi estetică a arsurilor cu substanţe chimice. Într-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanţă periculoasă, folosită, între altele, în războiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante decât folosind un tratament obişnuit. Uleiul de coada-şoricelului se aplică de trei ori pe zi pe locul afectat, până la vin­decare.

Spălăturile vaginale cu coada-şoricelului

Se fac cu ajutorul infuziei combina­te, a cărei metodă de preparare a fost prezentată anterior, cu precizarea că va fi făcută o formulă mai concentrată, fo­lo­sind dublul cantităţii de plantă. Aceas­tă infuzie proaspăt preparată va fi intro­dusă în irigator, cu care se va face spă­lătura cu o durată de 10 minute mini­mum (principiile active trebuie să intre în contact cu ţesutul epitelial din vagin pe această durată de timp). Acest trata­ment este eficient contra rănilor pe colul uterin şi contra leziunilor la ni­velul mucoasei vaginale. De asemenea, spălăturile cu coada-şoricelului sunt eficiente în candidoza vaginală, sub­stanţele antiseptice conţinute de plantă blocând proliferarea acestei ciuperci, reducând inflamaţia şi ajutând la refa­cerea epiteliilor lezate de infecţie. Este un tratament blând, care nu perturbă flora vaginală, folosit şi pentru tratarea pruritului vulvar, care apare în pre şi în post-menopauză, dar şi pentru preve­nirea prolapsului uterin.

Citește și