Potrivit acestor precizări, Viorica Dăncilă poate fi considerată o premieriță fruntașă într-ale guvernării după ureche (tocmai de aceea, deseori într-o ureche!), măcar pentru faptul că reprezintă un stupefiant divertisment în politica noastră postdecembristă, o politică de râsul curcilor și de plânsul tuturor poporenilor cu scaun la cap.

În plus, luând aminte la „succesurile” înregistrate pe plan internațional (Bruxelles, Israel, Vatican), doamna Dăncilă, dimpreună cu armata consilierilor dariusvâlcovi și a miniștrilor, constituie garanția de coșmar a grosului românilor că, prin inflație și scumpiri, traiul lor se va tot înrăutăți (avântul sărăciei nu poate fi ținut în frâu cu firimiturile azvârlite salariaților și pensionarilor), că - prin aberația politicilor economice și fiscale – România își va consolida poziția de codașă în Uniunea Europeană, că lupta nelegiuților cu ștaif politic pentru încălecarea Justiției se va intensifica pe măsură ce ne apropiem de alegerile prezidențiale și că din acest penultim motiv trebuie să ne pregătim fizic și psihic ca să putem face față sancțiunilor anunțate de oficialii europeni pentru toate țările preocupate doar de coaja democrației.

Tulburată de toate aceste sumbre perspective, de răspicata neîncredere a președintelui Iohannis în însușirile sale premierești, precum și de precaritatea cunoștințelor ei de exprimare și comunicare (inclusiv în limba română), nu-i de mirare că Viorica Dăncilă s-a zăpăcit atât de tare în fața papei, încât a confundat dorința cu putința – dorința dumneaei de a fi gazdă (proverbiala ospitalitate românească a îmbrobodit-o că totul e aranjat pentru începutul anului viitor) cu putința diplomatică a Suveranului Pontif!