Nu a mai reușit să redreseze mașina şi a intrat direct în staţia de autobuz, în cei doi tineri soţi. Raul este singurul supraviețuitor al accidentului. Astăzi medicii au pierdut însă o luptă spre vindecarea lui.

“Din păcate, leziunile au fost mult prea grave şi astăzi s-a intervenit pentru amputarea membrului”, a declarat Flavia Topan, medic la Spitalul de Urgenţă Cluj-Napoca. “O durere foarte mare. Așa de tânăr, imobilizat la pat pe toată viaţa lui. Ea, în pământ. Nu-i corect. Ar trebui să se facă dreptate”, a declarat Romeo Varga, fratele lui Raul.

Cum a motivat judecătorul de la Judecătoria Baia Mare cercetarea în libertate

Familia celor doi tineri căsătoriți crede că magistratul care a decis cercetarea în libertate a șoferului a comis o nedreptate. În exclusivitate, Observator a obținut motivarea judecătorului. În document se menţionează că “

Cu toate acestea, nu sunt îndeplinite trei condiţii esenţiale pentru luarea unei măsuri preventive în prezenta cauză, respectiv, condiţiile generale prevăzute de ultima teză a art. 202 alin. 2 şi 3, precum şi condiţia referitoare la necesitatea privării de liberate pentru înlăturarea unei stări de pericol.

Astfel, orice măsură preventivă se dovedeşte a fi necesară, atunci când finalitatea urmărită prin dispunerea acesteia constă în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Analizând actele de la dosar, se constată că nu există nicio probă şi nici măcar vreun indiciu temeinic care să facă rezonabilă presupunerea că, în prezenta cauză, ar exista riscul ca inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală sau sa săvârşească alte infracţiuni, pe de o parte, pentru că inculpatul nu este cunoscut ca fiind cu antecedente penale, iar pe de altă parte, cu privire la acest ultim aspect, însuşi organul de urmărire penală asumă inexistenţa acestui risc, de vreme ce, în urma accidentului, a dispus reţinerea permisului de conducere, eliberându-i-se inculpatului o dovadă înlocuitoare CU drept de circulaţie.

În ceea ce priveşte buna desfăşurare a procesului penal, până la acest moment procesual, judecătorul reţine că inculpatul şi-a dat tot concursul, a recunoscut încă de la început şi nenuanţat faptele comise, a cooperat cu organele judiciare de fiecare dată când i s-a solicitat, punându-se la dispoziţia acestora, fiind, de asemenea, de acord ca maşina să fie expertizată din punct de vedere tehnic.

Prin urmare, nu numai că nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci chiar cooperează cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.

În plus, martorii au fost deja audiaţi şi având în vedere specificul mijloacelor probatorii care urmează să fie administrate ( expertize tehnice şi expertize medico-legale), se conchide că, chiar în ipoteza în care inculpatul ar urmări să împiedice buna desfăşurare a procesului penal, acest risc este obiectiv foarte redus.

Referitor la condiţiile speciale prevăzute de art. 223 alin. 2 C. proc. pen., judecătorul reţine următoarele:

Deşi, în principiu, suntem de acord cu situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, rămâne a se clarifica ulterior, după efectuarea unei expertize tehnice de stabilire a dinamicii producerii accidentului, dacă şi în ce măsură inculpatul a încălcat vreo normă care reglementează circulaţia pe drumurile publice, deoarece din filmarea depusă la dosar, nu rezultă că inculpatul ar fi efectuat virajul la stânga cu o viteză foarte mare, activitatea de accelerare fiind una firească în acest context, în condiţiile în care era oprit la semafor, iar pentru a vira spre stânga, era necesar să accelereze.

Aşadar, doar după efectuarea unei expertize se va putea stabili în mod cert dacă inculpatul a comis cele două infracţiuni ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice, respectiv dacă a efectuat virajul cu o viteză mai mare de 30 de km/h, astfel cum prevede art. 123 lit. i din HG nr. 1391/2006 coroborat cu art. 101 alin. 1 pct.9 din OUG nr. 195/2002.

Or, din această perspectivă, nu este pusă la adăpost de orice critică încadrarea juridică agravată a faptelor, cu consecinţe şi asupra gravităţii lor şi implicit a evaluării necesităţii luării unei măsuri preventive.

Apoi, cu privire la starea de pericol pe care inculpatul ar prezenta-o, din perspectiva criteriilor prevăzute de art. 223 alin. 2 C. proc. pen., judecătorul reţine că în prezenta cauză, doar gravitatea ridicată a faptei, raportată la urmările produse, decesul unei victime şi vătămarea gravă a celeilalte, şi la cele care s-ar fi putut produce, ar fi de natură să justifice luarea unei măsuri, nefiind însă suficientă, în lipsa întrunirii şi celorlalte condiţii.

În ceea ce priveşte modul şi circumstanţele de comiterea a faptelor, se reţine, în primul rând, că acestea au fost comise din culpă, şi nu cu intenţie, iar accidentul care a avut loc, s-a datorat, dincolo de cauzele obiective şi subiective ce vor fi stabilite printr-o expertiză de specialitate, şi hazardului, urmările produse fiind, neîndoielnic, foarte grave, cu atât mai mult cu cât impactul a fost unul foarte violent.

Referitor la anturajul şi mediul din care provine inculpatul, se reţine că este unul normal, fără influenţe negative, inculpatul aflându-se la prima abatere sancţionată de legea penală.

Este adevărat că acesta a fost sancţionat contravenţional pentru încălcarea unor reguli de circulaţie, respectiv pentru lipsa documentelor, depăşirea vitezei cu 10-20 hm/h şi nerespectarea unor reguli privind depăşirea, însă, în lipsa unor informaţii suplimentare, judecătorul reţine că acestea nu sunt argumente suficiente pentru a reţine o periculozitate ridicată a inculpatului, în condiţiile în care, imediat după accident, inculpatul a coborât din maşină şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să verifice starea victimelor, sunând chiar el la 112 (afirmaţiile martorului …, conform cărora inculpatul ar fi verificat în primul rând starea maşinii şi că nu s-a dus deloc la victime, fiind infirmată de înregistrarea video de la dosar).

Apoi, deşi persoanele care s-au adunat au început să-l agreseze verbal, a rămas la locul accidentului şi ulterior s-a prezentat pentru declaraţii, fără ca măcar vreo clipă să se sustragă de la urmărirea penală.

În acest context, este potrivit a fi amintit că în majoritatea cauzelor având ca obiect solicitarea de a se dispune o măsură preventivă în această materie, atunci când a fost admisă, s-a reţinut, fie existenţa unei pluralităţi de infracţiuni, cum ar fi conducere fără permis, conducere sub influenţa alcoolului sau altor substanţe psihoactive, fie părăsirea locului accidentului, fie alte împrejurări care impregnau un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică sau un grad de pericol social ridicat al faptei.

Reacția opiniei publice nu poate constitui în niciun caz unicul temei pentru a dispune arestarea preventivă.

În legătură cu tulburarea ordinii publice, mai menţionăm că, asa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei nr. 325 din 9 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, a Curţii Constituţionale, „ existenţa pericolului pentru ordinea publică se stabilește nu numai în funcție de natura și gravitatea faptei, relevată de limitele de pedeapsă ori de modul și circumstanțele de comitere, sau numai de determinarea unei stări de neîncredere a opiniei publice în exercitarea atribuțiilor organelor judiciare pentru protecția cetățenilor împotriva unor astfel de fapte reprobabile, dar și de alte elemente, care trebuie îndeplinite cumulativ, referitoare la persoana arestată, și anume anturajul, mediul din care aceasta provine, existența antecedentelor penale ori a altor împrejurări privitoare la ea. Faptul că, în anumite situații, temeiul unic și decisiv al privării de libertate îl poate constitui doar trezirea unor sentimente de indignare în rândul opiniei publice nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare concretă a legii, ce ține de resortul exclusiv al instanțelor de judecată de drept comun”, or, în prezenta cauză, reacţia opiniei publice, amplificată de mass-media, nu poate constitui în niciun caz unicul temei în vedere luării unei măsuri preventive, în lipsa unor elemente obiective care să indice că inculpatul prezintă un pericol real pentru ordinea publică.

Prin urmare, deşi judecătorul are în vedere atât urmările grave ale faptelor, cât şi manifestarea opiniei publice, fiind chemat să asigure un echilibru între interesele contradictorii ale inculpatului şi cele ale victimelor, reţinând că măsura preventivă nu poate reprezenta o pedeapsă anticipată pentru faptele inculpatului, constată că, în prezenta cauză, având în vedere considerentele de mai sus, la acest moment, nu sunt întrunite condiţiile luării vreunei măsuri preventive, astfel că, în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen, se va respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare cu privire la inculpatul X, cheltuielile judiciare rămânând în sarcină statului”.

Citește și

Comentarii