„Cu o lună în urmă scriam pe blogul meu un articol în care aduceam dovezi că un anume Enache Tuşa, lector universitar, jurnalist, realizator şi invitat permanent al mai multor emisiuni la două televiziuni din Constanţa, autodeclarat competent într-o largă arie de interes, de la autoturisme la politică, sociologie, antropologie şi istorie, a comis câteva plagiate pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa.[...] Toate acestea creionează un portret al impostorului lipsit de orice morală profesională, care nu ar trebui să fie îngăduit şi cultivat într-o instituţie de învăţământ superior.[...]. Încă sper că demiterea lui Enache Tuşa din funcţia de director de imagine şi analizarea mapei sale profesionale (lucrări ştiinţifice pe baza cărora şi-a obţinut postul de lector şi pe baza cărora a fost evaluat, lucrări de licenţă coordonate de el) au fost întârziate doar de inspecţia ARACIS la Universitatea „Ovidius”.”
http://constantanoastra.ro/hora-impostorilor/

Tot doamna Vasilescu scrie pe blogul domniei sale (http://alinavasiliu.ro/articole-diverse/directorul-de-imagine-al-universitatii-ovidius-din-constanta-suspect-de-plagiat/):
„Enache Tuşa este lector universitar la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius” din Constanţa (UOC) şi deţine funcţia de director de imagine şi comunicare al universităţii. [...] Emisiunea sa, Cartea zilei, prin care promovează lectura, prezentând cărţi din diverse domenii, este valorificată şi prin publicarea în ziarul Ziua de Constanţa. Ar fi un efort lăudabil, dacă nu ar fi sabotat chiar în esenţa sa prin apariţia aici a unor texte scrise de alţi autori despre cărţile respective şi prezentate ca fiind ale lui Enache Tuşa.”

Sigur că nu m-ar fi interesat „activitatea” de literat(?) a domnului Enache Tuşa, dacă printre „recenziile” pe care le-a realizat „împrumutând” de la alţii, nu s-ar fi „strecurat” una care-mi aparţine şi pe care am publicat-o pe www.sighetonline.ro , în 3 iunie 2012. Pentru a înlătura orice dubii, voi publica întâi fragmentul scris de mine (H.P.), apoi, pentru a scuti cititorii de lecturarea unor fragmente identice, voi pune latinescul „idem” în cazul lui E.T., sau Enache Tuşa, care a publicat „recenzia” pe
http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/cartea-zilei/cartea-zilei-simone-de-beauvoir-memoriile-unei-fete-cuminti-574799.html

H.P.: „Cartea pe care v-o prezint astăzi, “Memoriile unei fete cuminţi”, scrisă de Simone de Beauvoir, tratează copilăria şi adolescenţa, (care n-au fost totdeauna lipsite de griji, de framântări interioare) prin care a trecut pentru a ajunge scriitoarea de mare valoare a secolului XX.”
E.T.: Idem!!!

H.P.: „ Micuţa Simone gândea că, tot crescând, va veni ziua în care nu va mai putea sta pe genunchii mamei. “Brusc, viitorul prindea contur, urma să mă transforme într-o altă fiinţă, care spunea eu fără a mai fi eu”.”
E.T.: Idem!!!

H.P: „În copilărie a avut o fire violentă. Cei mari, părinţii şi rudele “ mă certau, mă pedepseau, dar rareori se întâmpla să primesc vreo palmă [...]. Mă transformam într-o fiinţă capricioasă şi neascultătoare pur şi simplu de dragul de a nu fi ascultătoare”.”
E.T.: Idem, dar în fragmentul „ împrumutat” lipseşte secvenţa „[...]” din citatul pus de mine în 3 iunie 2012 şi repus, cu veleităţi de originalitate, de E.T în 5 decembrie 2015.

H.P.: „Tot acest comportament de neacceptat pentru un părinte a avut şi o parte pozitivă. Simone de Beauvoir a considerat că regulile, obişnuinţa nu sunt de neînfrânt. “M-am revoltat ori de câte ori a încercat cineva să-mi impună lucruri care, pentru mine, nu aveau explicaţie, la fel cum am respins adevărurile care nu reflectau un absolut”.”
E.T.: Idem!!!

H.P.: „Pe măsură ce anii trec, apar inevitabilele întrebări despre momentul părăsirii părinţilor pentru un bărbat necunoscut.”
“Cum să-ţi părăseşti părinţii pe care i-ai iubit timp de 20 de ani, pentru a pleca după un necunoscut? Cum e să incepi să iubeşti, de pe-o zi pe alta, un bărbat care nu are nimic in comun cu tine şi despre care nu ai ştiut nimic timp de 20 de ani?”
E.T.: Idem!!!

H.P.: „Doamna de Beauvoir a învăţat de mică să distingă între admiraţia ei interioară pentru orice ar fi putut s-o impresioneze, şi admiraţia obligatorie, “de ochii lumii”, deci nesinceră.
“In muzee, la Paris, mi se intâmpla să trişez; cel puţin, cunoşteam diferenţa între admiraţia obligatorie şi trăirile sincere”.”
E.T. Aproape...idem! Eu am scris doamna de Beauvoir, lectorul de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa a scris Simone de Beauvoir!

H.P.: „Tatăl scriitoarei avea momente când prevestea celor din jurul său viitorul de loc fericit al omenirii. Doar că, în acel viitor întunecat ar fi trebuit să se găsească şi fiica lui…
“Existau pericolul roşu, pericolul galben […]. Tata mă uimea prevestind cu o patimă îndârjită aceste calamităţi; viitorul pe care-l zugrăvea în culori atât de sumbre era şi al meu; iubeam viaţa: nu puteam accepta ca ziua de mâine să se transforme într-o tânguire fără speranţă”.”
E.T. Idem!!!

H.P.: „După terminarea liceului, pentru alegerea viitorului loc de studiu universitar, merge, împreună cu mama ei, să vadă Sorbona.
“Am parcurs coridoare cu pereţii plini de cărţi spre care se deschideau uşile unor birouri care gemeau de fişiere. Când eram copilă, visam să trăiesc în acest praf savant, şi acum aveam impresia că pătrund în Sfânta Sfintelor”.”
E.T.: Idem!

H.P.: „Drept urmare, studiile urmate sunt literele, deşi filozofia o atrăgea in mod deosebit de mult pe scriitoare. Intre ea şi fostele colege de şcoală diferenţele devin din ce în ce mai mari.
“…eu continuam să merg înainte şi să mă dezvolt, în timp ce ele, pregătindu-se să intre în rolul de fete de măritat, începuseră să se prostească”.”
E.T.: Idem!

H.P.: „Tatăl nu s-a împăcat niciodată cu gândul că fata lui o să facă studii superioare.
“In mediul meu era pe atunci de-a dreptul nepotrivit ca o fată să facă studii superioare; să aibă o meserie însemna decăderea.[…] Imi suportam captivitatea cu atât mai greu cu cât nu-mi mai plăcea deloc acasă. Mama se ruga pentru sufletul meu cu ochii ridicaţi la cer, gemând de durere că rătăcisem drumul pe pământ; comunicarea dintre noi era tăiată. Mult mai mult mă uimeau şi mă iritau reticenţele tatei. Firesc ar fi fost să fie interesat de eforturile, de progresele mele, să-mi vorbească prieteneşte despre autorii pe care-i studiam; dar el mă trata cu indiferenţă şi chiar cu un fel de ostilitate”.”
E.T.: Idem!!!

H.P.: „In aceste condiţii, Simone se izolează din ce în ce mai mult de familie. Venea la masă cu o carte în mână, era neglijentă sau, mai bine zis, indiferentă faţă de aspectul ei exterior. Când aveau musafiri acasă şi mama îşi aducea fiica să stea împreună cu invitaţii şi restul familiei, Simone făcea asemenea grimase încât în scurt timp era trimisă inapoi în camera şi totodată în lumea ei.”
E.T.: Idem!

H.P.: „Neînţeleasă de cei la care ar fi trebuit să găsească cea mai mare înţelegere-părinţii ei-scriitoarea simte faptul că nu-şi găseşte locul printre oameni.
“Să trăieşti înseamnă a minţi”.”
E.T.: Idem!

H.P.:”Câteva cuvinte la care ar fi bine să reflectăm şi noi mai profund…În ultima sută de ani, omenirea s-a schimbat mult. Altele sunt valorile acum, altul simţul estetic, altfel îndrăzneala colectivă.”
E.T.: Idem!!!

H.P.: „In final, câteva cuvinte despre relaţia dintre Simone de Beauvoir şi Jean-Paul Sartre. S-au cunoscut in timpul studiilor universitare. Lui Sartre
“îi plăceau prieteniile feminine.[…] mie mi se părea că timpul pe care nu-l petreceam cu el era timp pierdut. In timpul celor 15 zile cât a durat perioada examenelor orale, nu ne-am despărţit decât ca să dormim.[…] Nu ştia ce înseamnă toropeala, somnolenţa, sustragerea, eschivarea, prudenţa. Era interesat de tot şi nu lua nimic de-a gata.Nu se întreba ce trebuie gândit, ce ar fi spiritual sau inteligent să gândeşti: ci doar ceea ce gândea el”.”
E.T.: Idem!

H.P.: „Simone de Beauvoir spune în romanul său :
”Sunt altfel”, îmi spuneam uneori cu mândrie; consideram că ceea ce mă deosebeşte de ceilalţi este expresia unei superiorităţi pe care avea să mi-o recunoască toată lumea într-o zi.[…] Trebuia să mă smulg din făgaşul obişnuinţei; dar îmi închipuiam că mediocra condiţie burgheză poate fi depăşită fără a părăsi burghezia”.”
E.T.: Idem!

De multe ori îmi place să termin un articol sau o recenzie de carte cu o idee a autorului. La fel voi face şi de data aceasta, observând că ceea ce spunea Simone de Beauvoir („Să trăieşti înseamnă a minţi”) poate fi pentru unii

„Să minţi înseamnă a trăi”.

Citește și

loading...