Prin urmare, mai corect este s─â-i privim pe oameni ca pe ni┼čte imitatori: Cei mul┼úi (grosul omenirii), uit─â de natur─â ┼či, din apriga dorin┼ú─â de-a fi cineva ├«n plan social, ├«i imit─â ba cu zel, ba cu slug─ârnicie pe avu┼úii ┼či puternicii zilei, a┼ča c─â, pierz├óndu-se pe ei ├«n┼či┼či, sf├ór┼česc prin a deveni ni┼čte ilu┼čtri anonimi; cei pu┼úini (arti┼čtii, g├ónditorii ┼či savan┼úii vizita┼úi de genialitate), uit─â de ei ├«n┼či┼či ┼či de ceilal┼úi semeni ├«n uria┼čul efort de-a imita natura, respectiv de-a o cerceta c├ót mai temeinic, par ciuda┼úi ┼či caraghio┼či, ├«ntr-un cuv├ónt originali, a┼ča c─â, ┼úin├ónd mor┼úi┼č s─â ┼čtie c├ót mai mult pentru a da omenirii c├ót mai mult, sf├ór┼česc prin a fi cineva.

De altminteri, nu spunea Francis Bacon c─â arta este un surogat al naturii? Dar tot el sus┼úinea c─â ÔÇ×omul at├óta poate, c├ót ┼čtieÔÇŁ. Fire┼čte, este adev─ârat─â ┼či reciproca acestei constat─âri cu for┼úa ┼či valoarea unei axiome ÔÇô ÔÇ×omul at├óta ┼čtie, c├ót poateÔÇŁ...

Cam la fel stau lucrurile ┼či cu progresul. Pentru evolu┼úioni┼čti, binomul evolu┼úie- progres este mai presus de orice ├«ndoial─â, c─âci dup─â Darwin, de pild─â, selec┼úia natural─â constituie factorul de c─âpetenie al progresului organic.

├Än schimb marele pesimist german Arthur Schopenhauer avea o p─ârere diametral opus─â: Inteligen┼úa nefiind dec├ót preaplecata slug─â a voin┼úei, iar voin┼úa fiind condamnat─â s─â r─âm├ón─â o etern─â creatoare de dorin┼úe, prin urmare, o cauz─â ve┼čnic─â de suferin┼ú─â, deoarece ÔÇô ne asigur─â g├ónditorul ÔÇô orice dorin┼ú─â este expresia unei suferin┼úe, ÔÇ×progresul, ├«n care cred at├ó┼úia oameni cu at├óta naivitate, nu e dec├ót o trist─â am─âgireÔÇŁ.

Hegel la r├óndul lui sus┼úinea ideea c─â progresul intelectual al omenirii este limitat, mai exact c─â trebuie s─â se opreasc─â, practic nemaiav├ónd ce s─â urm─âreasc─â, dup─â ce spiritul individual ├«┼či d─â seama c─â-i identic cu restul lumii ┼či, drept urmare, se re├«ntoarce la Ra┼úiunea cosmic─â, factorul spiritual a┼čezat de neam┼ú la originea Universului.

├Änaintea celor doi germani, scriitorul francez Jean Jacques Rousseau s-a ridicat ├«mpotriva ├«ncrederii oarbe a lui Francis Bacon ├«n progresul omenirii ÔÇ×prin dezvoltarea corespunz─âtoare a artelor tehniceÔÇŁ, sus┼úin├ónd c─â ÔÇ×dezvoltarea ┼čtiin┼úelor ┼či artelor nu face lumea mai bun─â ┼či mai fericit─â, ci, dimpotriv─â, mai rea ┼či mai nefericit─âÔÇŁ. De unde, ne spune P.P.Negulescu ├«n Destinul omenirii, ÔÇ×credin┼úa lui Rousseau c─â omul, de c├ónd a ├«nceput s─â g├óndeasc─â, a devenit un animal corupt ┼či, prin urmare, nefericitÔÇŁ, precum ┼či celebrul lui ├«ndemn adresat omului de pretutindeni de-a se ├«ntoarce la natur─â.

Cum o asemenea ├«ntoarcere nu numai c─â era imposibil─â, dar a ┼či fost zdrav─ân luat─â ├«n t─ârbac─â de sarcasmul neiert─âtor al lui Voltaire (cic─â atunci c├ónd citea c─âr┼úile lui Rousseau, ├«l apuca o poft─â grozav─â s─â umble ├«n patru labe, dar cum trecuser─â vreo ┼čase decenii de c├ónd pierduse obiceiul de-a umbla astfel, las─â altora mai capabili ca el o ├«ntreprindere at├ót de serioas─â), J.J.Rousseau a luat-o pe calea reformelor, prilej binevenit pentru a-┼či dezvolta ideile ├«n c├óteva opere faimoase, unde ÔÇô ├«n pofida decaden┼úei omenirii ÔÇô admite posibilitatea unui progres relativ.

├Änceputul, ne spune reformistul Rousseau, trebuie s─â revin─â reformei individuale printr-o educa┼úie mai bun─â ÔÇô tema romanului ├ëmile; ├«ndreptarea trebuie continuat─â cu reforma vie┼úii de familie, ideea central─â a romanului Noua H├ęlo├»se; vine la r├ónd completarea ├«ndrept─ârii, ba poate chiar des─âv├ór┼čirea ei prin reforma statului expus─â ├«n celebrul Contract social.

Puternic influen┼úat ├«n tinere┼úe de Lumea ca voin┼ú─â ┼či reprezentare, opera fundamental─â a lui Schopenhauer, Fr. Nietzsche completeaz─â voin┼úa schopenhauerian─â de a fi (voin┼úa ├«n┼úeleas─â ca substratul metafizic al ├«ntregului Univers) cu voin┼úa de putere, pasul decisiv ├«nspre conceperea supraomului. Apoi, prelu├ónd ┼či aplic├ónd la societatea uman─â conceptul darwinist al selec┼úiei naturale, discipolul ├«n discu┼úie dezavueaz─â pesimismul maestrului vizavi de progres.

Da, ne asigur─â Nietzsche, progresul are loc prin afirmarea voin┼úei (trecerea de la virtualitatea numenal─â la actualitatea fenomenal─â) ┼či prin selec┼úia natural─â a indivizilor (ca peste tot ├«n lumea viului, izb├óndesc ┼či se afirm─â doar cei puternici), ├«ns─â numai ┼či numai dup─â ce morala altruist─â a sclavilor (morala cre┼čtin─â) va fi ├«nlocuit─â cu morala egoist─â a st─âp├ónilor.

Apoi a venit r├óndul lui Jacques Maritain ca, de pe pozi┼úii ultracatolice, s─â nege c─â ├«n lumea material─â exist─â progres (ÔÇ×De┼či lumea are evolu┼úie, nu putem totu┼či afirma c─â ea progreseaz─âÔÇŁ), a lui Oswald Spengler s─â sus┼úin─â inevitabilitatea declinului Occidentului, a lui Nikolai Berdiaev (adversarul ideii de progres, dar partizanul intruziunii misticismului oriental ├«n via┼úa spiritual─â occidental─â), a lui Keyserling, care la r├óndul lui vorbe┼čte de ÔÇ×absurditatea intelectualismului apuseanÔÇŁ ┼či de necesitatea ├«ntoarcerii la misticismul oriental, a lui R├ęmy de Gourmont cu pretinsa lege a constan┼úei intelectuale (ÔÇ×Dup─â cum n-a existat ┼či nu poate exista un progres intelectual, tot a┼ča n-a existat ┼či nu poate exista un progres eticÔÇŁ) ┼či a lui L├ęon Daudet, pentru care evolu┼úionismul este orbul care car─â ├«n spate progresul paralitic: cade orbul, cade ┼či paraliticul...

Not─â: ├Än articolul Progresul material ┼či regresul moral, cele dou─â fe┼úe ale omenirii mi-am expus p─ârerea ├«n aceast─â chestiune. R─âm├ón la acel punct de vedere, deoarece el este concluzia nenum─âratelor observa┼úii directe, cele mai multe dintre ele de dat─â recent─â (n─âb─âdioasa perioad─â postdecembrist─â). Fire┼čte, ├«n situa┼úii de acest gen se adevere┼čte spusa: C├óte capete, tot at├ótea p─âreri. Da, este necesar─â diversitatea opiniilor, ├«ntruc├ót din ├«nfruntarea lor iese la iveal─â adev─ârul. Dar la fel de necesar este ca toate punctele de vedere s─â aib─â o baz─â sau, mai bine zis, o percep┼úie comun─â asupra conceptelor ├«n dezbatere.

Iat─â motivul pentru care ├«nchei cu explica┼úiile din Mic Dic┼úionar Filozofic, Edi┼úia a II-a, Bucure┼čti, Editura Politic─â, 1973, pentru cele dou─â concepte: Evolu┼úie (├«n sens larg) ÔÇô proces de dezvoltare, care cuprinde at├ót schimb─ârile cantitative, c├ót ┼či pe cele calitative; Progres ÔÇô categorie ce desemneaz─â sensul ascendent al dezvolt─ârii ┼či care prive┼čte acele aspecte ale dezvolt─ârii prin care se constituie o etap─â calitativ superioar─â.

Citește și

loading...