Enea are un vis în care i se aratӑ viitorul. Anhise, tatӑl sӑu, îi spune: „Amar destin, doar singurӑ Casandra / Îmi prorocea peripeţiile-astea. / [...] / Dar cine sӑ-şi închipuie cӑ-n ţӑrmul / Hesperiei ajunge-vor troienii?”.

Enea pleacӑ mai departe pe mare. Vine furtuna, ajung pe o insulӑ unde au de-a face cu vestitele Harpii. Celeno, „Cea mai bӑtrânӑ dintre Furii”, fiica lui Neptun, le prezice marinarilor lui Enea cӑ vor ajunge în Italia, dar nu vor putea construi noua cetate pânӑ când nu vor plӑti cu vârf şi îndesat pentru atacarea Harpiilor: „De-o foame crâncenӑ siliţi, veţi roade / Jur-împrejur şi mesele”.

O previziune face şi Andromaca, vӑduva lui Hector. Pe drum marinarii lui Enea vor întâlni, pe un ţӑrm, o scroafӑ albӑ cu treizeci de purcei. Aceasta simbolizeazӑ cele treizeci de cetӑţi aflate în jurul Albei Longa. Tot Andromaca face un gest care are reverberaţii evidente în obiceiurile ortodoxe în vogӑ şi azi: datul de pomanӑ. Vergiliu scrie cӑ fiul lui Enea, Ascanius, primeşte de la Andromaca hainele fiului ei, Astianax, ucis de greci la Troia.

Drumul pe ape al marinarilor lui Enea e plin de peripeţii peste tot. La trecerea pe lângӑ periculoasa stâncӑ Caribda, Anhise, tatӑl lui Enea, le spune vâslaşilor: „Sӑriţi la vâsle toţi, deopotrivӑ”, iar mai departe noi, cititorii, putem admira în liniştea propriilor noastre momente de lecturӑ admirabile versuri care descriu lupta omului cu marea, în admirabile tӑlmӑciri: „De trei ori aprig stâncile gemut-au, / De trei ori am vӑzut, din izbiturӑ / Ţâşnita apӑ aştrii rourindu-i”.

Citește și

Herodot Grup Sighet