Interesantă prietenie dintre flamand și francez, seara trecută am petrecut-o împreună, sărbătorind faptul că s-au întâlnit prima oară cu ardeii umpluți. Multe subiecte interesante. Au ajuns vineri seara în Sighet pentru a vedea locurile și, de ce nu, să ajute fizic cu orice e nevoie. Azi suntem de serviciu la Sala Polivalentă. Nu știm foarte bine ce găsim acolo, deși pe grupul de WhatsApp ne-au scris colegii care au fost înaintea noastră o grămadă de lucruri utile. E locul unde vin tir-urile cu ajutoare pentru refugiați de război.

Încă buimaci, după ce au venit băieții, am terminat cafelele, am ajuns cu Vito-ul lor la Polivalentă, unde într-un final am reușit să ne vedem cu Cristi, voluntarul care de două săptămâni lucrează zi lumină la organizarea acestui loc. Venit cu mașina plină de ajutoare, a hotărât să dea o mână de ajutor. E din Timișoara și azi și-a propus să ajungă la Cluj pentru a se vedea cu niște colegi.

Intrăm în sala mare împreună cu cei doi colegi de la Centrul Cultural. În două ore, șase oameni, terminăm de selectat și de pus în saci hainele pe categorii.

Listez niște hârtii pentru Marius (scris cu litere chirilice), un tânăr cu o barbă roșie care ar fi făcut invidios orice viking. Bun vorbitor de limba engleză.

Ies, chemat de unul din colegi: poliția a escortat o ”mașină străină cu remorcă” și trebuie cineva care se descurcă în engleză. Lângă polițiști dădea din mâini încercând să explice ceva, un om pe care se citea o oboseală liniștită ca a unuia care și-a îndeplinit o misiune. Mă întreabă dacă vorbesc engleza, îi răspund că nu foarte bine, dar că îmi dau silința, la care el, ridicând ochii spre cer zice ”Thanks, God!”. Întinde mâna spre mine și spune cu cel mai luminos chip: Vincenz. Înțeleg din două cuvinte care e misiunea lui, îl chem înăuntru să vadă despre ce e vorba. O singură privire a fost destul pentru a lua hotărârea, da, descărcăm aici.

În timp ce descărcăm aflu amănunte: este din Elveția. Urmărind știrile de la începutul acestui război, în 6 martie s-a decis să facă ceva pentru refugiați. Multă lume din occident se îndreaptă spre Polonia, Slovacia, el a simțit că cel mai mult poate ajuta venind cât mai aproape posibil de frontieră. A cerut ajutorul prietenilor, trimițând email unui număr de aproximativ 150 de contacți, parteneri de afaceri. I-au răspuns aproape toți, adoptând una din cele două soluții: să trimită bani într-un cont deschis special pentru această acțiune, sau să aducă produsele recomandate (articole de igienă personală) într-una din serile zilelor de 9 sau 10 martie, când Vincenz s-a pregătit pentru drum. În zilele de 7 și 8 au intrat în cont aproximativ 5000 euro.

În 11 martie, ora 7:00 a pornit la drum, azi la 12 a ajuns, obosit, dar cu misiunea îndeplinită.

A mai fost în România în urmă cu 30 de ani și este foarte fericit că azi drumurile sunt în mult mai bună stare.

Mă servește cu o cafea făcută în mașina lui, discutăm despre retoromană, o limbă care seamănă cu italiana și româna, despre lucrurile frumoase din viața noastră, apoi ne strângem în brațe și pornește la drum, mai bogat cu cel puțin un prieten.

Ziua de azi, duminică, 13 martie, este despre voluntariat, despre flamanzi, francezi, elvețieni, ucraineni și despre români, într-un cuvânt, despre Umanitate.

O zi de voluntariat

O zi de voluntariat

O zi de voluntariat

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și

CJ Maramure?

Instructor auto-moto Sighet

Asociatia MUZICANDO - Sus?ine?i educa?ia prin joc!