"Contrar a ceea ce se crede în mod obişnuit, nu este vorba neapărat că ne mişcă mai mult suferinţa unui animal decât cea a unui om. Rezultatele obţinute de noi indică o situaţie mult mai complexă care are legătură cu vârsta şi specia victimelor, vârsta fiind componenta cea mai importantă", a explicat Jack Levin, profesor de sociologice şi criminalistică la Universitatea Northeastern şi autor al studiului. "Faptul că victimele agresiunilor, în caz că sunt oameni adulţi, se bucură de o mai mică empatie decât în cazul copiilor, căţelandrilor şi al câinilor maturi, arată că patrupedele adulte sunt considerate dependente şi vulnerabile, la fel ca şi puii de câine sau copiii", a adăugat Levin.

În studiul lor, Levin şi coautorul Arnold Arluke, şi el profesor la Northeastern, au studiat opiniile a 240 de bărbaţi şi femei, cu vârste cuprinse între 18 şi 25 ani, dintr-o universitate din nord-estul ţării.

Participanţii au primit, la întâmplare, unul din cele patru articole fictive despre maltratarea unui copil în vârstă de un an, a unui adult de 30 de ani şi a unui căţeluş sau a unui câine în vârstă de şase ani. Poveştile erau identice, numai victimele difereau. După ce participanţii au citit articolul, anchetatorii le-au cerut să dea un calificativ gradului de empatie cu victima.

"Ne-a surprins interacţiunea vârstei şi speciei. Vârsta pare a fi mai relevantă decât specia atunci când vine vorba de obţinerea de empatie. Aparent, se consideră că fiinţele umane adulte sunt mai capabile să se apere singure, în timp ce câinii adulţi sunt văzuţi ca nişte căţeluşi ceva mai mari", a spus Levin în prezentarea sa. Diferenţa de empatie între copii şi căţei a fost nesemnificativă din punct de vedere statistic.

Cu toate că studiul s-a concentrat asupra oamenilor şi câinilor, Levin este de părere că ar obţine concluzii similare şi în cazul pisicilor. "Câinii şi pisicile sunt animale de casă. Sunt animale cărora mulţi oameni le atribuie caracteristici umane", a explicat el

Citește și