Autorii raportului, membri ai Comisiei asupra eradicării obezității infantile din cadrul OMS, subliniază că fenomenul nu a fost considerat multă vreme o problemă majoră de sănătate, fiind apreciat de unii chiar ca rezultat al unui comportament ales în familie.

Însă studiul desfășurat timp de doi ani în peste 100 de țări a ajuns la concluzia că guvernele și politicile de sănătate publică trebuie să se afle în prima linie pentru a combate această epidemie.

"Care este mesajul principal? Acela că nu sunt de vină copiii", a declarat presei Peter Gluckman, copreședinte al Comisiei. Factori biologici, un comportament nespecific unei alimentații echilibrate, reducerea activității fizice în unitățile școlare și nereglementarea vânzării de produse care îngrașă se numără printre cauzele agravării epidemiei, care necesită un răspuns coordonat global, apreciază raportul.

Dacă nu se întreprinde nimic, "epidemia de obezitate ar putea reduce la zero progresele în domeniul sănătății care au contribuit la creșterea duratei vieții la scară mondială", avertizează Comisia.

Peter Gluckman admite că recomandările menționate în raport par a ține de bunul simț: promovarea unor bune obiceiuri alimentare, activitate fizică, observare psihologică a copiilor obezi. Însă, după cum subliniază autorii, principiile de bun simț nu au fost suficient puse în aplicare de guverne, iar numărul copiilor supraponderali a trecut de la 31 de milioane în 1990 la 41 de milioane în 2014. "Până în prezent, progresele înregistrate în combaterea obezității infantile au fost lente și neregulate", arată ei.

"Obezitatea infantilă este un coșmar exploziv în lumea aflată în dezvoltare", afirmă Peter Gluckman.

În Africa, numărul copiilor sub cinci ani supraponderali aproape că s-a dublat între 1990 și 2014, trecând de la 5,4 milioane la 10,3 milioane. Rada creșterii în Asia este mai greu de calculat, a adăugat Gluckman, însă aproape jumătate (48%) dintre copiii considerați obezi în lume se află în țările asiatice. Un sfert sunt din Africa.

Raportul subliniază că în țările bogate copiii proveniți din familii sărace prezintă o probabilitate mai mare să fie obezi, îndeosebi ca urmare a prețului mic al hranei fast-food, cu conținut ridicat de zahăr. În schimb, în țările sărace, copiii familiilor avute sunt expuși mai mult riscului obezității, mai ales în țările în care "din punct de vedere cultural, un copil suprapoderal este considerat adesea un copil sănătos", se arată în raport.

Conform autorilor raportului, două procese biologice expun copiii riscului de obezitate după naștere. Primul, numit "decalaj", rezultă dintr-o malnutriție, chiar ușoară, în timpul sarcinii și a vârstei celei mai fragede, care ar putea avea impact asupra funcțiilor genetice, rezultând un copil mult mai înclinat să ia în greutate mai târziu. Al doilea proces, numit "al dezvoltării", poate apărea când mama însărcinată este ea însăși obeză sau suferă de diabet. Acest lucru "predispune copilul la un exces de grăsime, asociat cu tulburări de metabolism și obezitate", arată raportul.

Autorii lui solicită un răspuns global al politicilor, instituțiilor de sănătate mondiale și al oamenilor luați individual, dar Gluckman subliniază că nu este suficient ca oamenii să fie încurajați să mănânce bine și să facă mișcare. "Numai regimurile și sportul nu sunt soluția. Avem responsabilități față de copiii lumii și trebuie să îi împiedicăm să ajungă obezi", încheie specialistul.

Tatuaje Sighet

Citește și