Liderii partidului comunist susțin că China nu e în proximitatea condiției de a rămâne o țară care nu reușește să atingă un statut mai înalt și mai dezvoltat. Cu toate acestea, avansul economic al Chinei ar putea să se oprească dacă liderii de la Beijing nu abordează sincer, rapid și eficient crizele care definesc China acestor zile, potrivit Al Jazeera.

Centenarul Partidului Comunist Chinez
La 23 iulie 1921, într-o casă mică din cărămidă din fosta concesiune franceză din Shanghai, Mao Zedong și un mic grup de revoluționari chinezi, inspirați de revoluția bolșevică din Rusia, s-au adunat în secret pentru a forma un nou partid politic. La acea vreme, China era o țară săracă și lovită din plin de războiul civil.

Având sprijinul unei populații, în mare parte, din zona rurală a Chinei, în 1949, Partidul Comunist Chinez (PCC) a reușit să dea jos guvernul naționalist din Chiang Kai-shek, care s-a retras în insula Taiwan.

La 1 octombrie 1949, președintele PCC, Mao Zedong, a proclamat Republica Populară Chineză la Beijing. Odată ajuns la putere, Mao a încercat să accelereze dezvoltarea industrială a Chinei prin politici îndrăznețe, dar uneori dezastruoase, precum Marele Salt din 1958, care a presupus o campanie de colectivizare agricolă ce a condus la aproximativ 30 de milioane decese din cauza foametei.

În 1966, Mao a împins țara în haos din nou, lansând Marea Revoluție Culturală Proletară, care i-a impresionat pe fanaticii Gărzii Roșii să distrugă toate vestigiile „culturii feudale” ale Chinei. Istoricii estimează că aproape două milioane de oameni și-au pierdut viața în anarhia care a cuprins țara în acele vremuri.

Când Mao a murit, în 1976, noii lideri ai PCC s-au angajat într-o serie de reforme politice și economice revoluționare pentru sistemul comunist, precum deschiderea țării către comerțul internațional și investiții inovative. În cele cinci decenii de la moartea lui Mao, PCC a pus bazele unei creșteri economice puternice, care a scos zeci de milioane de oameni din sărăcie și a transformat China într-o putere globală majoră.

La 100 de ani de la înființarea sa, PCC, care se mândrește astăzi cu peste 95 de milioane de membri, echivalent cu aproape 7% din întreaga populație a Chinei, a rămas unul dintre puținele partide comuniste care și-au menținut puterea în secolul XXI. Sub președintele Xi Jinping, cel mai puternic lider al Chinei de la Mao și până în prezent, partidul comunist chinez s-a infiltrat tot mai mult în societatea chineză și a reușit să anihileze orice urmă de disidență, inclusiv în Tibet, Xinjiang sau Hong Kong.

„Deși poate părea comunist doar ca nume, în urma reformelor economice începute la sfârșitul anilor 1970, structura statului chinez sub PCC este similară cu cea a altor regimuri socialiste autoritare. Dar ambele idei coexistă în mod pașnic. În timp ce China urmărește politici economice de tip capitalist, direcționate, însă, de stat, partidul rămâne, totuși, autoritatea politică supremă”, susține Neil Thomas, expert în cadrul think tank-ului Eurasia Group, într-o declarație pentru platforma GZERO Media.

Mulți analiști consideră că PCC se află în vârful puterii sale la aniversarea centenarului de existență, având în vedere că partidul se confruntă cu o nouă serie de provocări, atât în ​​țară, cât și în străinătate, printre care inegalitatea economică, degradarea mediului înconjurător și tensiunile cu Statele Unite și alte națiuni dezvoltate din Occident în ceea ce privește comerțul, geopolitica și drepturile omului.

Aniversarea a 100 de ani de când există PCC va oferi, de asemenea, o oportunitate pentru lumea întreagă de a reflecta asupra unei organizații a cărei putere și acoperire se extinde acum dincolo de propriile frontiere, conform CNN.

Influența partidului în cadrul organizațiilor globale, inclusiv a Organizației Națiunilor Unite, a Băncii Mondiale și a Organizației Mondiale a Sănătății, este în creștere și multe națiuni occidentale depind în mare măsură de China pentru creșterea lor economică.

Și, totuși, de ce se sărbătorește centenarul la 1 iulie, dacă partidul a fost fondat la 23 iulie?

Neil Thomas oferă o anecdotă colorată și spune că atunci când partidul comunist chinez a devenit o forță politică suficient de importantă pentru a sărbători fondarea sa, la sfârșitul anilor 1930, Mao a uitat data exactă a primului congres și a ales la întâmplare 1 iulie.

Scena politică din China
Structura partidului comunist chinez și a guvernului de la Beijing se intersectează în anumite circumstanțe politice. Partidul domină brațul legislativ al guvernului, deținând două treimi din Congresul Național al Poporului, camera legislativă a guvernului.

PCC supraveghează organele centrale, provinciale și locale ale guvernului. Partidele mai mici admise în Congresul Național al Poporului (NPC) sunt cele care acceptă PCC ca principal actor pe scena politică de la Beijing.

O dată la cinci ani se întrunește Congresul Partidului Național al PCC, unde participă aproximativ 2.000 de delegați care aleg membrii ce vor face parte din Comitetul Central, care numără aproximativ 200 de persoane. Comitetul Central se întrunește o dată pe an în biroul politic, care poate include până la 25 de persoane. Acesta este principalul organul de conducere al PCC. Secretarul general al PCC este și Președintele Republicii Populare chineze. Acesta este ales din rândul celor 25 de membri ai biroului politic și controlează forțele armate, sistemul judiciar și toate celelalte organisme guvernamentale.

PCC controlează și transformă populația Chinei
Neil Thomas susține că majoritatea chinezilor își desfășoară viața de zi cu zi fără să se îngrijoreze prea mult de ce se întâmplă în afara comunității lor.

„Ceea ce face PCC este să stabilească limite stricte pentru exprimarea politică și să aplice pedepse dure pentru cei care nu se conformează regulilor, adoptând astfel o linie dură în ceea ce privește supravegherea și persecuția disidenților politici și a minorităților etnice în locuri precum Xinjiang.

În același timp, PCC investește resurse enorme în propagandă și sisteme de cenzură pentru a se asigura că mesajul său rămâne dominant. În același timp, partidul știe că furnizarea de servicii publice este cheia pentru reziliența sa politică pe termen lung și, astfel, monitorizează activ sentimentul publicului în raport cu oficialii locali, salutând feedback-ul cetățenilor cu privire la performanța (bună sau rea) a celor care le conduc comunitatea”, explică politologul Neil Thomas.

În privința popularității pe care o are PCC în rândul populației chineze, Neil Thomas susține că majoritatea chinezilor nu trăiesc cu frică sau dezgust față de PCC, datorită apelurilor naționaliste, poveștii de succes privind dezvoltarea economică și capacității de gestionare a pandemiei.

„Toate aceste victorii i-au conferit PCC-ului un grad surprinzător de legitimitate populară, Într-adevăr, o mulțime de oameni doresc să se alăture partidului - care se mândrește cu aproape 92 milioane de membri, deoarece calitatea de membru al PCC reprezintă un bilet sigur pentru dezvoltarea socio-profesională personală. Xi Jinping a înțeles acest lucru și eliminat barierele privind înscrierea în PCC”, a mai punctat Neil Thomas.

Legat de importanța evenimentului de aniversare a centenarului, Neil Thomas susține că Xi Jinping, în calitate de secretar general al PCC, adoptă, în preajma acestui eveniment, un „discurs care se concentrează asupra istoriei partidului, trasând în același timp direcțiile pentru viitorul său politic.

„Au existat deja o mulțime de premii acordate cetățenilor și oficialităților comuniste catalogate drept modele sociale atât de Xi însuși, cât și la nivel local. În plus, s-a răspândit în societate un volum mare de cărți noi, manuale, filme, spectacole și programe de studiu pentru membrii partidului și pentru școli, toate dedicate modelării și consolidării înțelegerii oamenilor despre istoria PCC. Chiar și rapperii din China sunt implicați”, susține Neil Thomas, care mai precizează că obiectivele principale ale acestor eforturi de propagandă constau în a modela imaginea lui Xi, portretizându-l drept o figură titanică în evoluția partidului, alături de Mao Zedong.

Partidul Comunist Chinez caută să rămână relevant în ochii tinerilor
Inflența internațională a președintelui Xi Jinping crește, pe măsură ce indicatorii economici ai Chinei post-COVID sunt tot mai mari. Conform unei analize Reuters, o mare parte dintre tinerii membri ai PCC afișează o mândrie naționalistă, în conformitate cu oportunitățile pe care le oferă activitatea dinamică de membru.

Lectrice, în vârstă de 28 de ani, a crescut mâncând KFC, a urmărit drama de televiziune americană Gossip Girl încă din liceu, iubește să poarte încălțăminte Nike susține mișcarea #MeToo. Ea este, de asemenea, membru al Partidului Comunist Chinez (PCC).

„Oamenii presupun că lozincile partidului sună goale pentru că sună prea glorioase. Dar dacă lăsați deoparte spiritul rebel pe care îl au de obicei tinerii, aceste lozinci sunt de fapt un bun ghid pentru auto cultivare", le-a declarat Lectrice jurnaliștilor de la Reuters.

„M-am alăturat partidului pentru că vreau să am o platformă prin care să susțin cauzele sociale împreună cu colegii mei”, a spus Lectrice, care în prezent este doctorand în filosofie.

Autoritățile din China au cenzurat sau reținut în ultimii ani femeile care pledau pentru cauze feministe, reflectând intoleranța generală a Beijingului pentru activismul social. Dar Lectrice spune că acei activiști erau „prea extremi” și aveau agende anti-PCC, care depășeau drepturile femeilor.

Membrii partidului au crescut cu 2,43 milioane doar în 2020, iar aproximativ 80% dintre noii adepți au vârste sub 35 de ani, potrivit cifrelor publicate săptămâna asta de departamentul de organizare al PCC, care se ocupă de activitatea membrilor. În primele șase luni ale lui 2021, peste 2,3 milioane de adepți s-au înscris în PCC. Aderarea la partid este un proces selectiv care durează în mod normal doi-trei ani.

Propaganda pozitivă, aspirator de comuniști
Ascensiunea lui Xi Jinping a pus capăt unui deceniu de discuții politice relativ deschise, moment în care partidul era mai puțin central în viața socială din China.

Ulterior instalării regimului condus de Xi Jinping, disidența publică s-a redus dramatic, China intensificând educația și propaganda pro-partid, ceea ce a alimentat naționalismul în creștere, în special în rândul tinerilor, care au cunoscut doar o China înfloritoare și încrezătoare.

„Sunt expuși doar propagandei pozitive cu privire la cât de mare și prosperă este țara”, a spus Zhang Ming, fost profesor de științe politice la Universitatea Renmin din Beijing, ale cărui postări de pe rețelele sociale au fost adesea șterse de organismele de cenzură pentru că nu se înscriau în linia partidului.

De altfel, profesorul Zhang Ming a declarat pentru Reuters că renașterea partidului sub Xi Jinping s-a adăugat la percepția că calitatea de membru al PCC este importantă pentru carieră și progres personal.

Această ipoteză este confirmată de numărul mare de tineri care au declarat, în spații private, că s-au alăturat PCC astfel încât să le fie mai ușor să obțină locuri de muncă, în special în orașe precum Beijing, unde o funcție în serviciul public asigură securitatea locului de muncă și facilitează obținerea statutului de reședință hukou, mult râvnit de chinezii.

"Mulți dintre colegii mei se alătură partidului, deoarece acest lucru le poate oferi un avantaj atunci când aplică pentru locuri de muncă", a spus Roy, un doctorand chinez în vârstă de 29 de ani, care s-a alăturat PCC în urmă cu 10 ani pentru a ajuta persoanele defavorizate.

La rândul său, Vivian, în vârstă de 30 de ani, atunci când se pregătea să se alăture PCC, în perioada liceului, a fost oprită de tatălui ei, care i-a spus că se așteaptă ca singurul său copil să fie dispus să-și dea viața dacă partidul o va cere.

„Apoi m-am gândit la faptul că am mai multe oportunități în viață decât a avut bunica mea, care era analfabetă și vindea clătite pe stradă. Am înțeles că trebuie să mă implic dacă vreau ca copiii mei să aibă o viață mai bună decât cea pe care o am eu”, a spus Vivian în timpul unei interviu la un Starbucks din Beijing. Acesta s-a alăturat PCC după absolvirea liceului și în prezent predă marxism la o universitate din sudul Chinei.

Citește și

Comentarii