După aceea Sighetul a pierdut Palatul Cultural în favoarea Episcopiei ortodoxe prin neglijenţa aparatului juridic al Primăriei. Societatea de gaze Berg Sistem Gaz S.A., venită în Sighet prin complicitatea câtorva odioși din politica locală, şi-a revendicat sacrificiile umane întocmai ca un balaur legendar.

De abia de aici începe epoca TIR-istă pentru Sighet.
Ovidiu Nemeș a început cu mutarea statuii Soldatului necunoscut, a cărei translaţie a costat vreo 700 de milioane vechi. În locul acesteia s-a deschis circulaţiei un sens giratoriu care a costat peste 6 miliarde lei vechi. Eu sunt convins că din cele șase miliarde de lei alocate pentru construcția acestui sens giratoriu au mai rămas bani de o casă sau o herghelie pentru cineva. Într-adevăr, sensul giratoriu fluidizează circulația, însă costul de realizare al acestuia (6,7 miliarde de lei vechi) este mult umflat. Rămâne însă problema sufocării Centrului vechi de sutele de maşini care fac o salbă rotitoare, marcată de celelate maşini ce sunt parcate pe una din cele două benzi ale arterei de circulaţie. Străzile paralele cu centrul civic şi istoric sunt aproape impracticabile, fiind bombardate de cratere, motiv pentru care toți șoferii se înghesuie prin centrul orașului. Sighetul arată a o piaţă perpetuă de maşini în mişcare. Niciun arhitect nu a găsit soluţiile cele mai ordinare pentru a descongestiona circulaţia rebelă dar semaforizată.

Un lucru bun şi acceptat de majoritatea sighetenilor este aleea pietonală Coposu, aflată în construcție. Costul de realizare al acesteia este astronomic – pentru cei 150 de metri de alee s-au înghițit peste 300.000 de euro. Aplaudacii primarului vor zice că un lucru bun şi frumos costă. Calitatea lucrărilor însă lasă de dorit și probabil vor fi necesarii reparații în mai puțin de un an.

Cam toate lucrările edilitare din oraș sunt realizate de apropiați ai primarului, lucrări prin care se încearcă sifonarea banilor publici pentru stingerea datoriilor din campaniile electorale. Aici nu includem datoriile consilierilor locali care au fost împinşi în campanie de locomotiva TIR-istă. Ei, consilierii locali din alianţe, îi sunt datori primarului pentru onoarea de fi pe liste. La întocmirea listelor nu a contat că vorbim de neamuri, aflate în partide diferite (soacră şi ginere), rude în cadrul aceluiași partid (ginere şi socru), cu toții au fost puşi pe liste, fie de la putere fie de la opoziţie, urmând să împartă cașcavalul prin voturile în comisii sau în plenul legislativului local.

De când a pus TIR-istul mâna pe putere, în Sighet întâi se fac plăţile, apoi lucrările (dacă se fac) şi doar după aceea, într-un final vine aprobarea, de cele mai multe ori unanimă, a consilierilor. Nici vorbă de voturi contra! În Sighet putem zice că nu există opoziție – PDL-iștii îi cântă în strună primarului și votează în cor „pentru”. Singurul consilier care a mai votat împotrivă a fost dl. Mihali Gavrilă, luat din această cauză la 11 metri de oamenii primarului.

Voturile contra sau abţinerile nu mai sunt la modă pentru că au impieta năzuinţele pubertale ale primarului – cum ar fi implantarea unui trenuleţ tras de un tractoraş bine garnisit cu fotografiile copilăriei. Eu zic că s-ar putea elimina tractorul cu totul și înlocui cu un cal de la vestita herghelie, despre care s-ar zice că ar fi a TIR-istului Nemeș. Astfel, trenulețul ar putea circula pe bază de tracțiune bălegoasă, fiind astfel reduse cheltuielile cu motorina consumată de tractor.

Probabil trenulețul va înlocui autobuzele unităţii de transport în comun care este în prag de faliment, chiar dacă nu cu mult timp în urmă o bună parte a banilor locali au fost cheltuiţi taman prin Olanda pentru cele 12 autobuze second cumpărate la preţ de rachete.
Nu e niciun bai că vechile şi monumentalele clădiri din Sighet se dărâmă, că parcurile periferice devin jungle cu animale domestice, că străzile arată mai rău ca uliţele medievale, iar clădirile noi (blocuri ANL, şcoala de lângă sala polivalentă etc.) sunt lăsate în paragină. Stadionul municipal a ajuns un morman de betoane care avea un deviz de 103 miliarde vechi pentru reparaţii dar, nerealizîndu-se schimbul cu terenul de la fosta baie comunală (un alt complex sportiv central), banii de la sponsorii israeliţi s-au topit.

Să nu uităm că nepotismul este în toi. Dacă o guristă populară s-a măritat cu un neam de-al primarului, este musai ca aceasta să ajungă purtătoare de cuvânt, fără a avea studii jurnalistice sau juridice. Iar el, netotul, musai să ajungă jurist pe la noua instituţie de cultură ce a înglobat Casa de cultură, Biblioteca şi Școala de arte... fără meserii. Dacă unul din neam se ajunge primar (şăf), apoi trebuie adus tot clanul comunal în funcțiile cheie. Nici parlamentarul din aceeaşi comună cu primarul nu e lăsat pe dinafară. Fostul şofer de SRD, având doar o basculantă în celălalt mandat, admnistrează ca interpus firma deputatului, iar lucrările sunt fracturate în aşa mod încât acestea să poată fi atribuite numai aceleaşi firme din satul natal.

O altă afacere care sifonează miliarde de lei se face printr-o firmă din Oradea, administrată de câțiva amici foarte buni ai TIR-istului.
Nu este grea presupunerea că primarul probabil arvuneşte următoarea campanie electorală. Serviciile primăriei au fost atât de bine învălmăşite că nu se poate mişca niciun bănuţ fără binecuvântarea primarului. Consiliul local este un teatru de păpuși care nu ştie decât să aprobe fără crâcnire visele din faşă ale primarului. Nimeni nu are curajul să îl înfrunte pe TIR-ist.

Prin linguşeli şi curaj de tâlhar TIR-istul a pus mâna pe organizaţia TNL, apoi la alegerile petrecute cu două mandate în urmă a devenit viceprimar, iar la ultimele alegeri a prostit-o pe mama Jeni că-i face loc de parlamentar, numai să nu candideze la primărie.
TRĂDĂRI PE LINIE! HOŢII PE FAŢĂ! Şi mai are tupeul de a atenta chiar şi la scaunul prezidențial al PNL Maramureș, care se pretinde descendent al liberalismului românesc. Cred că mormintele liberalilor masacraţi în puşcăria de la Sighet se vor deschide şi vor înghiţi şleatha de hoţi cu şcoală de spărgători la cutiile de parcare de prin Franţa ce au pus mâna pe destinele fostei capitale de judeţ Sighet al Marmaţiei.

Citește și

Comentarii