Da, c─âci este ╚Ötiut c─â adev─ârata valoare este at├ót de atotuman─â, iar prin aceasta universal─â, ├«nc├ót trebuie s─â fie supratemporal─â ├«n raport cu prezentul ╚Öi n─âucitoarele verdicte ale mercenarilor ├«ntr-ale criticii dup─â ureche, interese, simpatii/antipatii sau coterii cu preten╚Ťii culturale irevocabile (precum ai no╚Ötri de toat─â pomina Nicolae Manolescu ╚Öi Alex ╚śtef─ânescu), pentru c─â numai astfel viitorul separ─â f─âr─â drept de apel oile de capre ╚Öi gr├óul de neghin─â.

Dar paradoxala Rom├ónie postdecembrist─â nu putea s─â stea cu bra╚Ťele ├«ncruci╚Öate nici ├«n compartimentul social unde faima de-o clip─â se procur─â, aidoma at├ótor patalamale ╚Öi func╚Ťii publice, prin ceea ce se cheam─â triada descurc─ârelii: ne├«nzestrare spiritual─â ÔÇô nesim╚Ťire cu carul ÔÇô insisten╚Ť─â cu toptanul!

Iat─â motivul pentru care mi-a fost dat s─â citesc pe internet (cu profund─â oroare ╚Öi ni╚Ťic─â stupoare) cum anumi╚Ťi ipochimeni, pe care-i ╚Ötiu prea pu╚Ťin instrui╚Ťi ╚Öi de-a binelea ridicoli ├«n ceea ce prive╚Öte harul cultural, ╚Öi-au v─âzut nociva ├«nd─âr─âtnicie r─âspl─âtit─â (sic!) cu premii literare ce te duc de ├«ndat─â cu g├óndul la absurdele premii acordate unor ╚Öcolari corigen╚Ťi sau chiar repeten╚Ťi: unii au fost premia╚Ťi pentru poezie (c─â, de, tot rom├ónul se n╚Öte poet ╚Öi moare netot!), al╚Ťii pentru proz─â, critic─â, eseistic─â, teatru etc. M─â rog, totul este s─â te declari postmodernist (noncalitate care nu doar c─â-╚Ťi ├«ng─âduie, dar chiar te oblig─â s─â fii incoerent ╚Öi agramat) ╚Öi s─â-╚Ťi alegi compartimentele literare unde te vei r─âfui cu gramatica, logica ╚Öi estetica, pentru c─â de restul (publicare, promovare, premiere) se ocup─â al╚Ťii: confra╚Ťii un╚Öi cu toate alifiile birocra╚Ťiei din cultura noastr─â ├«n inseparabil─â leg─âtur─â cu h├óda mentalitate postdecembrist─â ╚Öi, mai ales, mercenarii ce-╚Öi spun critici. Important este ca penibilii aspiran╚Ťi la ÔÇ×nemurireÔÇŁ pe c─âi dosnice s─â aib─â rela╚Ťii sus-puse/nume deja consacrate ├«n pestri╚Ťa lume cultural-artistic─â, iar aceste rela╚Ťii s─â fie alimentate cu combustibilul adecvat momentului ╚Öi potrivit poftelor celor dou─â p─âr╚Ťi.

Iar c├ónd un atare troc al nedemnit─â╚Ťii umane ╚Öi nevalorii artistice func╚Ťioneaz─â ca la carte, cine dintre f─âpta╚Öi se mai sinchise╚Öte de afirma╚Ťia regretatei profesoare Zoe Dumitrescu-Bu╚Öulenga, cum c─â ea nu pricepe absolut nimic din postmodernism?! P─âi ce naiba po╚Ťi s─â ├«n╚Ťelegi din ceea ce, a╚Öa cum precizam pe 1 noiembrie 2011 ├«n Poezia postmodernist─â ├«ntre iluzii ╚Öi deziluzii, ÔÇ×Logica ╚Öi ra╚Ťiunea n-au suficiente resurse pentru a explora genunile ilogicului ╚Öi ira╚ŤionaluluiÔÇŁ?...

Adaug la cele de mai sus o ├«nt├ómplare din perioada c├ónd tr─âia poetul Ion Burnar, iar eu m─â num─âram printre colaboratorii statornici la pagina lui de cultur─â din cotidianul Informa╚Ťia zilei de Maramure╚Ö. Fiind foarte mul╚Ťumit de presta╚Ťia mea ╚Öi, drept aceea, dorind s─â-mi deschid─â u╚Öa spre presa central─â, neuitatul meu prieten mi-a dat num─ârul de telefon al unui condeier maramure╚Öean stabilit ├«n Capital─â ╚Öi a insistat s─â-l sun pentru ca, precum conveniser─â ei, s─â stabilim calea pe care s─â-i parvin─â acestuia scrierile mele. Fire╚Öte, l-am sunat, i-am trimis ├«ntr-un plic vreo zece articole (a╚Öa mi-a cerut) ╚Öi m-am ├«narmat cu r─âbdare. Dup─â circa o lun─â l-am sunat din nou, pentru ca maramure╚Öeanul bucure╚Ötinizat, foarte sigur pe el ╚Öi convins de reu╚Öit─â la ├«nceputul ├«nceputului, s─â-mi spun─â c─â-i plac textele mele, dar c─â revistele cu care luase leg─âtura nu vor s─â le publice. O singur─â revist─â, cam de m├óna a doua ├«n ceea ce prive╚Öte tirajul, s-a ar─âtat interesat─â de una sau dou─â dintre produc╚Ťiile mele...

I-am relatat lui Ion Burnar (semi)e╚Öecul, iar el mi-a spus c─â trebuie s─â merg la Bucure╚Öti. Evident, nu cu m├óna goal─â, ci m─âcar cu o damigean─â de ╚Ťuic─â. Cic─â asta-i cutuma ├«n astfel de situa╚Ťii. Mi s-a p─ârut cumplit de ├«njositor s─â procedez ├«ntr-un asemenea mod, adic─â s─â recurg la mit─â ca scrierile mele s─â ajung─â la cititorii respectivelor reviste, ├«n plus, eu nefiind om de pahar ╚Öi de ga╚Öc─â. ╚śi iat─â cum, ├«n absen╚Ťa ÔÇ×combustibiluluiÔÇŁ de Maramure╚Ö, focul colabor─ârii de la acea vreme s-a stins pentru totdeauna.

Citește și

loading...