Prințul Emanuel von und zu Liechtenstein, acuzat că a ucis ursul Arthur, pe un fond de vânătoare din Covasna, a oferit jurnaliștilor de la Blick prima reacție după scandalul izbucnit în România.

„Personal, nu vreau să mă implic în niciun fel în discuție”, a spus prințul, citat de Mediafax.

Potrivit ministrului Mediului, Barna Tanczos, prințul avea un permis de intervenție, dar pentru un alt urs, considerat problematic, unul care era, de altfel, mult mai mic.

Arthur era, însă, de trofeu. Dintr-un maxim de 600, marele urs brun ucis avea 593 de puncte.

Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Barna Tanczos, a declarat, miercuri, după izbucnirea scandalului legat de uciderea marelui urs brun, că nu s-ar hazarda să spună că un urs e cel mai mare sau cel mai mic, dar recunoaște că nu este un cunoscător al acestor activități de vânătoare.

„Eu nu sunt un specialist, nu sunt vânător, nu cunosc nici măcar modalitatea în care se acordă acest punctaj, dar din ce îmi spun vânătorii câteodată, există și urs peste 600 de puncte. Dar astăzi, în România, neexistând vânătoare, este practic imposibil să compari doi urși și să spui care este cel mai mare. Pentru că această comparație se putea face în momentul în care exista vânătoare și se comparau trofeele, după vânătoare. Nu aș vrea să comentez dacă a fost cel mai mare sau a fost cel mai mic, dacă îl chema Arthur sau îl chema Ioniță”, a declarat ministrul.

În privința sancțiunilor care se dau pentru braconarea unui exemplar de urs, ministrul a spus că în cazul în care un exemplar este ucis fără respectarea legii, sancțiunea pecuniară este de 30.000 de euro și, urmărirea penală va scoate la iveală dacă se întrunesc condițiile pentru faptă penală.

Prințul Emanuel von und zu Liechtenstein nu este primul care a țintit trofee la escapadele sale de vânătoare: așa s-a întâmplat cu regele spaniol Juan Carlos, care a mers în repetate rânduri la vânătoare de elefanți în Botswana - în special în calitate de președinte onorific al WWF al Spaniei. Acest lucru i-a adus monarhului un val de indignare în 2012.

Citește și

Comentarii