Conform binecunoscutului principiu că mai aproape ne e cămaşa decât haina, mă (şi ne) interesează ce se va întâmpla la alegerile locale din timpul verii. Altfel pusă problema, cine va fi noul primar, cine vor fi noii consilieri locali.

Deşi „arbitrul″ n-a fluierat începutul meciului electoral, candidaţii (unii dintre ei) au şi plecat la luptă cu toate mijloacele, cu toată puterea lor şi a echipelor lor de campanie. Unul a dat mărţişoare şi a fost aspru sancţionat de altă tabără. Altul are deja poze prin oraş în mărime naturală, în care ni se spune cine va fi (dacă va fi...). Alţii spun pe facebook ce vor face, ce vor drege. Singura problemă, minoră şi, desigur, nesemnificativă, trecătoare doar din patru în patru ani din păcate pentru cetăţenii lăsaţi la poarta dorinţelor neîmplinite, este că de la vorbe frumoase, promisiuni fierbinţi şi angajamente mai fierbinţi decât cele de dragoste la prima vedere, este că am ajuns să nu mai credem în promisiuni.

Iar citesc despre străzi, trotuare, parcări, locuri de joacă, dezvoltare economică. E normal ca fiecare candidat, plecat în marea cursă care dă dreptul unei pensii speciale binemeritate (indiferent dacă faci sau nu ceva pentru oraşul care te-a vrut în fruntea luii!), să promită „verzi şi uscate″.
Nu ştiu de ce (adică mă fac că nu ştiu!), au început să se înmulţească cererile de prietenie pe care le primesc, din partea posibililor, pe facebook. Le-am acceptat pe toate, dar să nu-şi imagineze cineva că voi fi un simpatizant al unuia sau al altuia.

Deja am ajuns în faza în care şi pe mine, ca pe mulţi alţi sigheteni, promisiunile din campanie sau precampanie nu mă fac să visez frumos. Vreau şi vrem fapte!

Iar pentru aceasta, în loc de promisiuni, bune, rele, gogonate, realizabile sau utopice, ce-ar fi dacă unul dintre posibilii candidaţi ar da în scris că dacă nu va face ce-a promis, pleacă?

Stimaţi candidaţi, vă aşteptăm cu promisiunea...promisiunilor!


Tatuaje Sighet

Citește și