Nu-i ţara noastră altfel decât toate celelalte, nu-s cetăţenii ei altfel decât sunt cei din alte ţări. Am scăpat de „bombardarea” cu momeli electorale care mai de care. Ei, cei care ne-au promis câte în lună şi stele, acum sunt liniştiţi şi plini de speranţă că „fumul amăgirilor” se va înălţa încă o dată pe cerul iernii. Noi, cei care am devenit imuni la promisiunile lor, suntem, în sfârşit, lăsaţi în pace. Ştim că nu se vor rezolva multe din promisiuni.

Avem acum un moment de bucurie care pluteşte parcă pe o mare furtunoasă de tristeţi. Ce mult contează gestul unui om pentru a reînvia speranţa că ne-am regăsit România de care ne-a fost dor...Sau poate această Românie nu se poate arăta decât arareori, prin gesturi făcute de oameni modeşti, care trăiesc printre noi, pe care nu-i băgăm în seamă decât la evenimente care dau – fără vorbe umflate de data acesta – bucuria de a fi român.

Un pompier din Piteşti a resuscitat un căţel după ce l-a salvat dintr-un apartament în incendiu, făcându-i masaj cardiac şi respiraţie gură la bot. Imaginile probabil vor înconjura planeta. Nu ştiu cum îl cheamă pe pompier. Nici nu cred că ar fi prea dornic să i se ştie numele. E unul din anonimii care dau frumuseţe acestei ţări, unul din oamenii cu care ne mândrim. Un gest sublim făcut de un om. O fiinţă care salvează altă fiinţă. Aceasta-i România în care doresc să trăiesc!

Antoine de Saint-Exupéry în romanul „Pământ al oamenilor” scrie câteva cuvinte de gratitudine beduinului care i-a salvat, pe el şi pe copilot, din avionul prăbuşit în deşert.
“Cât despre tine, care ne salvezi, beduinule din Libia, tu te vei şterge totuşi pentru totdeauna din memoria mea. Nu-mi voi aminti niciodată de chipul tău. Tu eşti Omul şi-mi apari purtând chipul tuturor oamenilor deodată. Tu eşti fratele cel iubit. Şi, la rândul meu, te voi recunoaşte în toţi oamenii.”

Aşa îl văd şi eu pe salvatorul de vieţi din Piteşti. Un om, sau, cu mai multă exactitate şi cu mai multă emoţie spus, OMUL!

România trăieşte din când în când momente de o frumuseţe unică. Între astfel de evenimente, mi se face un dor nespus de ţara în care aş vrea să locuiesc...

Citește și

loading...