De obicei, în Sâmbăta mare se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină.

Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit „Mielul lui Dumnezeu”, simbolizând sacrificiul său desăvârșit.

Înaintea marelui eveniment, la nivel „micro”, în casele oamenilor, în paralel cu această aşteptare, se mai întâmplă încă multe pregătiri gospodăreşti şi menajere.

Se spune că este bine să încerci să fii treaz toată ziua dacă vrei să ai noroc și belșug în toate pe tot parcursul anului. Așadar, nu e bine să dormi, să trândăvești, ba chiar se pot face anumite treburi pe care le-ai lăsat baltă în Joia Mare, căci în Vinerea Patimilor nu se muncea deloc.

În bisericile creștin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare se citesc Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiți Psalmi și binecuvântările Învierii, iar la 12 noaptea, preoții rostesc de trei ori „Hristos a înviat!”..

Tradiţia spune că aceasta este ziua în care se sacrifică mielul şi se gătesc bucatele tradiţionale.

Este o zi în care nu se doarme, ci se pun la punct ultimele rămăşiţe de dezordine a caselor şi se fac ultimele retuşuri la hainele de Paşti.

Ultima zi din Postul Paştilor, Sâmbăta Mare, este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică.

După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.

Totodată, Sâmbăta Mare rămâne pentru multe gospodine ziua în care pregătesc majoritatea mâncărurilor, desăvârşesc curăţenia în case şi au grijă ca toţi din familie să poată îmbrăca hainele potrivite la slujba de Înviere şi în ziua de Paşti.

Citește și

loading...