Pornit din eroarea unui oficial est-german, momentul a însemnat întâi de toate regăsirea celor despărţiţi de această construcţie. Numai că dincolo de forma sa fizică, Zidul Berlinului a reprezentat şi un obstacol psihic. O barieră care nu a dispărut complet nici acum, la 30 de ani de când lumea realiza că prăbuşirea comunismului e o certitudine.

Google marchează momentul căderii Zidului Berlinului printr-un „doodle” special, care înfățișează doi tineri care se îmbrățișează lângă un zid căzut, dincolo de care se vede o pajiște verde (vezi imagine la sfârșitul articolului)

La 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, care diviza Germania şi Europa în două, a căzut. Cele şase puncte de frontieră din oraş au fost desfiinţate, iar berlinezii au putut trece liber dintr-o parte în alta a oraşului. La fel s-a întâmplat şi la punctele de frontieră dintre Germania de Est şi Germania Federală.

Semnalul pentru asaltarea frontierelor a fost dat de anunţul unui oficial comunist care a vorbit despre liberalizarea călătoriilor în străinătate. (Detalii, aici)

Dar oamenii şi-au dorit atât de tare să fie liberi încât, un an mai târziu, cele două Germanii s-au unit.

„Îţi dădeai seama dacă cineva era din Est sau Vest, fiindcă avea o atitudine diferită. Nu ştiu să spun exact ce anume te făcea să-ţi dai seama”, povestește o femeie care a trăit acele vremuri.

Ridicarea Zidului Berlinului a însemnat o povară psihică uriaşă pentru oamenii care au rămas în partea estică. În afara barierei fizice, construcţia a produs daune ce aveau să dureze zeci de ani. A separat oameni şi a distrus în egală măsură destine şi mentalităţi. I-a făcut pe est-germani să se considere cetăţeni de mâna a doua în comparaţie cu fraţii lor din Vest.

„Li se inoculase celor din Est ideea că sunt proşti, leneşi, că nu sunt buni de nimic. Dar cu timpul şi-au deschis ochii şi şi-au dat seama că sunt oameni ca toţi ceilalţi”, povestește un bărbat.

„Mi-a luat mult, mult timp să mă integrez în noul Berlin. Desigur, ştiam cu toţii că Berlinul de Est făcea parte din oraş, că era la fel ca Berlinul de Vest, dar sentimentul era că e o lume cu totul diferită. Mi-a luat cam 10 ani să-mi şterg graniţa asta din minte”, mărturisește Sascha Moellering, martoră a căderii Zidului.

Est-germanii nu se gândeau la astfel de lucruri în acea zi de 9 noiembrie 1989, când Zidul a căzut. A fost o zi euforică, în care mii de oameni au sărbătorit în stradă faptul că pot călători liberi în Vest. De fapt, anunţul a fost o greşeală a unui oficial comunist, care anunţase deschiderea graniţelor. Era, însă, prea târziu.

„La un moment dat, mama m-a privit şi mi-a spus: Ce mai cauţi aici? Du-te! Se scrie istorie, trebuie să te duci!”, povestește un bărbat.

Cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al Războiului Rece, Zidul Berlinului a produs nenumărate drame ale separării, rememorate şi povestite acum pretutindeni. Şi reprezintă, în egală măsură, şi un avertisment pentru generaţiile viitoare.

„Dacă îţi pierzi libertatea, îţi dai seama de asta. Dacă beneficiezi de libertate, te obişnuieşti rapid cu ea. Asta am învăţat şi mă întreb întotdeauna: Cum m-aş simţi dacă ar trebui să trăiesc din nou fără libertate?” spune Thomas Drescher, fost deținut politic.

Se împlinesc 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

Citește și