Aceștia au lăsat, prin scrierile lor, inegalabile pagini de teologie, încă din primele secole de creștinism. Cei trei sunt sărbătoriți și individual pe 1, 25 și 27 ianuarie.

Au trăit în vremea când Biserica, abia scăpată din prigonirile sângeroase ale împăraților romani, fusese primejduită de erezii, mai exact de abaterile de la dreapta credință.

Cei Trei Ierarhi au dus o luptă neîncetată și extrem de grea pentru păzirea dreptei credințe apostolice, în special la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinței creștine.

Credinţa populară spune că cine munceşte în această zi poate să orbească. Tot acum, tinerele trebuie să postească pentru a avea o căsnicie fericită.

La sate se obişnuieşte ca în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinţi să se facă praznice de pomenire a morţilor din familiile credincioşilor, iar fetele tinere se roagă şi ţin post o avea o căsnicie fericită.

Tot tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine „în ale casei” şi poate să orbească. Se crede că pe 30 ianuarie începe să încolţească grâul care nu a încolţit din toamnă.

În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile”, iar vremea dă spre primăvară. Dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.

Cei trei ierarhi erau trei doctori vindecători de boli. În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează, fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă.

În această zi trebuie să dăm o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată. Fetele fac vrăji pentru a li se arăta ursitul, nu lucrează şi se mănâncă doar pâine şi sare.

Pentru a recunoaşte valoarea teologică a Sfinţilor Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinţii Trei Ierarhi au devenit protectori ai institutiilor de învăţământ teologic ortodox din întreaga lume.

Citește și

loading...