Promiscuitatea e premiată internaţional. Căutătorii prin gunoaie filmaţi şi intervievaţi de specialişti în reportaje care nu pot vedea şi lucrurile frumoase din ţara asta. Aproape că-mi vine să-mi cumpăr un „rom de esenţă tare” ca să accept că ne lăsăm călcaţi în picioare de străinii încurajaţi din interior de unii care aleargă după premii internaţionale.

N-am văzut reportaje cu altfel de nunţi pe la ştiri în afară de un singur fel. Oare polonezii, saşii, secuii, bulgarii, lipovenii, italienii, etc. nu se mai căsătoresc în ţara asta? Nu sunt interesanţi pentru că n-au castele şi maşini scumpe? Poate au ceva captivant de spus! Poate au obiceiuri pozitive, că de cele negative avem parte cam des pe la televiziuni...Nimeni nu vede şi părţile frumoase ale acestui popor, cu care să ieşim la „export”. Să nu-mi spună nimeni că tot românul fură, e satanist şi în general, pornit pe rele.

Tăcerea noastră confirmă impresia pe care o au străinii despre noi. Există momente în viaţa fiecăruia dintre noi când ceva sau cineva ne „scoate din papuci” şi atunci ripostăm. La un asemenea moment am ajuns şi eu, citind o aşa-zisă informaţie. Citez din www.realitatea.net:

„Agenţia de presă Reuters a prezentat Castelul ”Iulia Hașdeu” drept o clădire bântuită, ”extrem de înfricoşătoare”, construită de scriitorul şi filologul român Bogdan Petriceicu Haşdeu în memoria fiicei sale, care a murit la vârsta de 18 ani, după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Castelul a fost descris ca ”deosebit de înfricoşător” şi are încăperi special create pentru ritualuri specifice mişcării spiritiste, cu locuri rezervate fantomelor, scrie Reuters. Unele voci au susţinut că Haşdeu nu folosea castelul pentru a o comemora pe Iulia, ci pentru a-l adula pe Satana. Alte voci au susţinut că au văzut fantoma Iuliei bântuind castelul, îmbrăcată în alb şi purtând margarete.”

Nu pot să tac şi să accept nişte minciuni despre Castelul „Iulia Haşdeu”, loc pe care-l cunosc foarte bine, pe care l-am vizitat începând cu primii ani de şcoală şi continuând o dată la câţiva ani, în timpul verii, când nostalgia anilor copilăriei mă trimite, iar şi iar, la Câmpina.

Cum poate ditamai agenţia de ştiri să spună că
„Unele voci au susţinut că Hasdeu nu folosea castelul pentru a o comemora pe Iulia, ci pentru a-l adula pe Satana”?

Au fost domniile lor vreodată pe-acolo, să vadă Muzeul? Românii noştri care au preluat ştirea cu iz de senzaţional s-au deplasat vreodată la faţa locului?

Nu....Precis nu! Dacă ar fi făcut-o, ar fi putut vedea în interiorul Castelului, o scară în spirală avându-l sus pe Iisus Hristos! Atunci despre ce adulare a lui Satana poate fi vorba?
Într-adevăr, Haşdeu tatăl a fost adeptul spiritismului după ce fiica sa Iulia a părăsit această lume la doar 19 ani. Pot confirma că nici măcar la 8-9 ani cât am avut la prima vizită la Castelul „Iulia Haşdeu” n-am simţit vreo dereglare prin circuitul energetic al fiinţei mele pentru că din 1896 un tată îndurerat a căutat prin orice mijloace să-şi menţină legătura – măcar spirituală, dacă altfel nu mai putea – cu geniala sa fiică.

Citesc despre stauia lui Hristos din Castelul „Iulia Haşdeu” pe site-ul www.turismcultural.ro
că a fost comandată la Paris şi realizată de sculptorul Raphael Casciani. A ajuns la castel în februarie 1896. Caragiale spunea despre statuie:
„Mântuitorul se ridica deasupra unor nouri, către cer cu braţele deschise, cu privirea aplecată spre pământul pe care-l binecuvântează cu amândouă mâinile. Din ochi îi picurau lacrimi, în mâini şi în picioare se văd urmele cuielor şi pe frunte ale ghimpilor. Din vârful domului azuriu, Ochiul lui Dumnezeu, înconjurat de stelele infinitului, îl priveşte, aşteptându-l cu dragoste.”

De ce oare acum nu mai ştim să ne privim trecutul cu dragoste, să-l apărăm de unii dintre ai noştri şi să spunem lumii adevărul? Tăcerea poate duce, până la urmă, la un stigmat nedrept asupra unui popor mult prea răbdător în primul rând cu unii care-i vorbesc acceaşi limbă. Şi dacă nu vorbesc, tac complice la terfelirea valorilor naţionale!



Citește și

loading...