Una din credinţele populare din Ardeal este aceea a stropitului. Se spune că fetele stropite vor fi frumoase şi vor face copii sănătoşi, iar cele care nu sunt stropite vor rămâne urâte şi vor avea ghinion. Acelaşi lucru este valabil şi pentru băieţii care omit să le stropească.

În timp s-a încetăţenit acel obicei care vine de fapt de la saşi – stropitul în lunea Paştelui. Băieţii merg şi stropesc fetele şi primesc în schimb prăjituri. Acum se stropeşte cu parfum, dar este posibil ca la bază să fie un obicei legat de fertilitate şi noroc, să fie de fapt stropitul cu apă. Apa este leagănul vieţii şi de aceea toate slujbele sunt făcute cu apă, aşa cum e botezul.

Stropitul acesta cu parfum vine de la saşi şi a fost preluat cu multă naturaleţe de români. Se petrece mai mult la oraş, dar şi la sat se mai întâlneşte. (Carmina Maier, etnolog)

Fetele trebuie să fie îmbrăcate în port popular şi să aştepte băieţii la stropit în fiecare an. Unele dintre ele spun că îi vor aştepta până când se mărită:

E un lucru frumos şi ne bucurăm că păstrăm tradiţia. Este şi o oportunitate frumoasă prin care ne cunoaştem mai bine.
Noi îi aşteptăm pe băieţi la una dintre fete acasă, pentru că le e şi lor mai uşor aşa. O să îi aşteptăm pe băieţi în fiecare an, până ne mărităm.

Udatul se încheie întotdeauna după ce apune soarele, atunci când se presupune că flăcăii au reuşit să le stropească pe toate fetele din sat.

Citește și

loading...