„Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptatӑ de Parlament ?”- scrie pe buletinul de vot. Sau, cum ar fi zis marele Will dac-ar fi fost oltean: „Aceasta fuse întrebarea”. Fuse...şi se duse!

Trec peste constatarea evidentӑ cӑ banii pentru referendumul ӑsta ar fi putut fi cheltuiţi în scopuri mult mai eficiente, mai umanitare, mai de folos pentru prea ruinata noastrӑ ţarӑ, care viseazӑ la un „oraş medical”, dar n-are bani sӑ întreţinӑ ca lumea multe din spitalele actuale.
Cu banii ӑştia se puteau bate ţӑruşii pentru delimitarea spaţiului oraşului medical, o altӑ fantasmagorie a vremelnicilor din relaxantele fotolii din strada Izvor nr. 2-4, sector 5, Bucureşti.

Chiar era cea mai arzӑtoare problemӑ asta cu cӑsӑtoria între un bӑrbat şi o femeie, sau între bӑrbaţi, sau între femei? Sӑ fim corecţi şi sӑ recunoaştem cӑ fiecare face ce poate şi dupӑ cum îi sunt pornirile sexuale, indiferent dacӑ societatea îşi dӑ sau nu acordul.

Dacӑ întrebarea de pe buletinul de vot ar fi fost mai explicitӑ, poate cӑ lumea s-ar fi bulucit mai abitir la vot, dar aşa, sub masca aceasta de întrebare insipidӑ dacӑ vrem sau nu sӑ se modifice Constituţia, unii votanţi s-au gândit cӑ se putea „strecura” orice şi oricând. Sigur, un om informat a ştiut de ce merge sӑ ştampileze, dar nu toatӑ lumea mai are chef şi nervi pentru ascultat despre ce mai inventeazӑ politicienii pentru a ne îndepӑrta de la problemele reale ale românilor. Ce mӑ intereseazӑ pe mine, sau pe dvs., stimate cititor sau stimatӑ cititoare, ce fac alţii când nu-i vede nimeni?

Citez din basilica.ro câteva precizӑri despre modul cum a fost formulatӑ întrebarea pentru referendumul din 6-7 oct.2018: „De ce această întrebare şi nu alta?Legea nr. 3/2000 privind desfășurarea în general a referendumurilor (legea cadru), la capitolul Referendumul pentru revizuirea Constituției precizează, la articolul 7: Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament? Prin urmare, aceasta este formularea standard impusă de lege pentru întrebarea ce se pune la o revizuire constituțională și e prevăzută ca atare de lege, scrie Doxologia.”

Mai departe, acelaşi site ne asigurӑ cӑ „Întrebarea de pe buletinul de vot este perfect legală şi nu are nimic de ascuns, deoarece există o singură lege de revizuire a Constituției care este votată de Parlament.”

Despre tӑria argumentului de mai sus am mari dubii, dar...aşa scrie, aşa facem. Oare nu se putea formula mai explicit întrebarea de la referendum pentru cӑ aşa-i textul Legii nr. 3 din anul 2000? Dar, din 2000 pânӑ în 2018, cei 300(?) (şi încӑ vreo „câţiva”) parlamentari n-au avut timp de gândire suficient pentru îmbunӑtӑţirea legii mai înainte amintite? Dupӑ acest eşec total, cine plӑteşte cheltuielile? Ce-ar fi dacӑ bugetul Parlamentului ar fi redus exact cu suma aruncatӑ în van ?

Un popor, un referendum şi-o întrebare: prezenta slabӑ la referendum nu poate fi interpretatӑ ca o formӑ de protest la adresa celor care ne vor binele(?) cu orice preţ, iar noi îl refuzӑm prin -justificatӑ - neprezentare?