Casele de licitaţii raportează venituri din comisioane de aproape 10 milioane de euro, bani proveniţi în special din vânzarea unor opere de artă scoase din muzee ca proprietăți ce ar fi fost confiscate de statul comunist și care sunt restituite acum prin lege. Este un fenomen mai puţin vizibil şi în acelaşi timp foarte profitabil pentru oamenii cu bune conexiuni. Adevărul e că de unde să provină operele de artă dacă nu din muzee ale statului câtă vreme statul era totul şi deţinea totul, indiferent dacă i se cuvenea sau nu, înainte de 1990?

Dar aceasta este soluţia? Pe de altă parte, afaceriştii din domeniu se plâng şi ei că nu pot vinde comorile româneşti în străinătate, unde s-ar vinde la preţuri de zeci, dacă nu de sute de ori mai mari. Un reportaj-anchetă de Marian Păvălaşc.

În timp ce în alte state comuniste retrocedările culturale sunt rare, în România restituirea unor opere de artă este un fapt banal. Mii de opere de artă au fost scoase din muzee, aşa cum a fost şi cazul Cuminţeniei Pământului, sculptura lui Brâncuşi. Oameni de afaceri, case de avocatură, politicieni sunt interesaţi ca operele pictorilor clasici români să iasă din muzee, pentru că ele constituie singurul bun de valoare al comerţului cu artă din ţara noastră.

Cu toate acestea, şi influenţii colecţionari au o nemulţumire. Legislaţia patrimoniului cultural le interzice să scoata tablourile lui Grigorescu, Tonitza, Pallady, Luchian în afara graniţelor pentru a le vinde cu sume de milioane de euro.

Cel mai scump tablou vândut în România la o licitaţie este tabloul Ţărancuţe de la fântână al lui Nicolae Grigorescu. Lucrararea a fost cumpărată în 2016 cu 320.000 de euro. Numele investitorului a fost tinut secret. S-a ştiut doar că este un om de afaceri român.

Codrin Ștefanescu, politicianul PSD, este colecționar de artă. Ne explică ce valoare are cu adevărat Grigorescu: „Nu uitaţi expoziţia de la Paris pentru impresionism în care Alain Bond ţine un discurs fabulos legat de Millet, de Monet spune că aceşti pictori care au trăit odată cu Grigorescu, pictorul naţional al României, care au fost crescuţi de el şi promovaţi, şi învăţaţi să-şi facă studiile, au ajuns de nişte cote absolut infernale şi sunt bunuri patrimoniale mondiale şi nu există muzeu, firmă privată, mare milionar să nu se bată pe o astfel de lucrare. În schimb, Grigorescu are cote de 6.000 de euro”.

România este singura ţară din fostul bloc comunist care permite retrocedarea în natură a operelor de artă.

Cosmin Năsui, istoric şi expert artă: „Pentru unele dintre situaţii au fost făcute abuzuri, iar aceste abuzuri sunt speculate acum de astfel de oameni sau entităţi juridice care încearcă să le scoată din muzee”.

Majoritatea muzeelor româneşti au fost dotate, în general, în perioada comunistă. Ele au strâns, cu precădere, lucrări preluate abuziv de statul socialist. Acum, moştenitorii foştilor colecţionari cer fie anularea donaţiilor sau a contractelor de vânzare-cumpărare, fie retrocedarea operelor de artă preluate fără documente.

„În perioada 1989-2017, MNAR a scos din evidenţa sa un număr de 6.947 de bunuri culturale mobile ca urmare a restituirilor, transferurilor, casării ori reîntregirii. Pe lângă bunurile restituite foştilor proprietari ca urmare a unor procese câştigate în instanţă de aceştia, MNAR a mai transferat o parte către alte instituţii (de exemplu, au fost transferate lucrări către Muzeul Naţional de Artă Contemporană cu ocazia înfiinţării acestuia), o parte din lucrări au fost casate (prin Ordin al Ministrului Culturii ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989), iar în câteva cazuri, bunurile au fost reîntregite”. (Liviu Constantinescu, directorul Muzeului Naţional de Artă al României)

Cazul Colecției Dona

„Am văzut dosare, Dosarul Dona avea câteva bibliografuri şi 700 au plecat toate dintr-o dată”, își amintește Cosmin Năsui, expert în domeniul artei.

Colecţia a aparţinut doctorului Iosif Dona, a fost donată statului român în 1980 de fiica sa, Maria Dona, şi se afla în custodia Muzeului Naţional de Artă. Constanţa Andronescu Ghica, strănepoata doctorului Iosif Dona, a revendicat colecţia în urmă cu 15 ani.

Iniţial, procesul a fost câştigat de muzeu. Apoi, în 2007, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât restituirea integrală a operelor de artă urmaşei familiei Dona. Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Sava Henţia, Francisc Sirato, Ştefan Popescu, Eustatiu Stoenescu, Alexandru Ciucurencu, Oscar Han, Milita Petraşcu sunt doar câţiva dintre pictorii din colecţie. Aceasta mai cuprinde desene, sculptura, ceramica populara romanească şi orientală, sculptură străina şi covoare.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și

Instructor auto-moto Sighet