Mai sunt și dintre aceia care apreciază că tot acest gest comunional nu este altceva decât un simplu produs al tradiției și al pietismului creștin sau religios ori, dați-mi voie să (vă) mărturisesc că nu este doar atât ci, că pomenirea repausaților noștri face parte din rânduiala și slujirea, sacramentală, cultică și liturgică, a Bisericii și că, toate aceste rugăciuni și soroace de pomenire, au un rol spiritual-duhovnicesc incontestabil, au o valoare morală specială, fiindcă suntem îndemnați să ne rugăm unii pentru alții, trebuie să ne purtăm sarcinile, unii altora!...

Tot acest demers uman, omagial -comemorativ mai are și rostul de a-i ajuta pe copiii, nepoții și strănepoții lor și ai noștri, să realizeze, să conștientizeze relația și legătura lor cu bunicii și străbunicii lor, cine au fost ei, ce rol, importanta și (ce) rost au avut ei, atunci când au fost și trăit, în această viață și lume, pe acest pământ!...

Adică, altfel spus, tot acest demers cultural și memorial contribuie și ajută la reîmprospătarea, înviorarea și cultivarea memoriei, a memoriei sociale, istorice și colective, aducându-ne, astfel, aminte, de mai marii și înaintașii noștri!...
Cu alte cuvinte, haideți să nu-i uităm, pe ei, pe nici unul dintre ei!...

Căci, da, în altă ordine de idei, în lumea, civilizația si mentalitatea, postmodernă, contemporană, funcționează, într-un mod foarte eficient, teoria sistemului potrivit căreia orice piesă defectă, ineficientă ori lipsită de randament, trebuie, rapid și urgent înlocuită!...

Iar noi, oamenii, de cele mai multe ori, din păcate, operăm/procedăm, la fel, cu oamenii, colegii, vecinii, amicii, părinții, frații si semenii noștri, în momentul în care au obosit, au "ruginit", au ieșit din uz sau la pensie ori din activitatea profesională, curentă, zilnică sau cotidiană!...

Da, (re)acționăm, într-un mod lipsit de orice milă, prețuire, apreciere sau recunoștință, scuipându-i ca pe o masea stricată!...

Nu vedeți câți oameni, sărmanii, sunt măcinați, aici, în această viață și viețuire, de sentimentul inutilității, în condițiile în care, bunăoară, ne plângem de lipsa forței de muncă, calificată și necalificată, iar mulți dintre semenii noștri, pregătiți și instruiți, zac, undeva, uitați de lume, ca vai de lume!...

În acest context, altfel spus, proverbul potrivit căruia "cine nu are un bătrân, un (stră)moș, un predecesor, un înaintaș, să-și cumpere" observ și constat, cu durere și amărăciune că și-a pierdut, demult, valoarea, semnificația si importanța!...

Ce-i si mai grav că, în același mod, îi uităm (și) pe eroii, învățătorii, slujitorii și îndrumătorii noștri sau, ne (re)amintim de ei doar atunci când nu mai sunt printre noi și le (re)simțim, acut, lipsa și prezența, sau, cine știe, poate nici măcar atunci!...

În alt context, iată, suntem, deja, acum în cel de-al doilea an, postcentenar!...

Unde sunt, bunăoară, în mintea, inima și sufletul nostru, toți acești mari si vrednici realizatori ai evenimentului petrecut în urmă cu un veac?!...

Sunt ei oare unde trebuie să fie ori ba?!...

Dumnezeu să-i ierte pe toți și să îi odihnească!...

Veșnică să le fie amintirea și pomenirea!...

text Stelian Gomboș
foto Mădălina Corina Diaconu

Citește și

loading...