Semnificaţia istorică a zilei, întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion Antonescu, a fost zădărnicită de grandomania liderilor comunişti care au confiscat sărbătoarea şi au transformat-o într-un omagiu închinat lor. Pregătirile pentru parada de 23 august începeau cu luni înainte.



Fiecare întreprindere, uzină, fabrică sau atelier mobiliza o armată de oameni, pe cei mai pricepuţi şi îndemânatici, care se ocupa de execuţia panourilor propagandistice ce trebuia purtate pe braţe la defilare. Aceste panouri uriaşe din lemn erau învelite în pânză roşie peste care erau aplicate litere tăiate din polistiren sau carton alb. Fiecare instutuţie în parte avea zeci de astfel de pancarte pe care erau cusute de-a dreptul lozinci dedicate Partidului Comunist şi liderului acestuia.

”Ceremonia dura cel mult două, trei ore şi participanţii se sincronizau impecabil pentru privitorii care se strângeau pe bulevardul principal al oraşului ori în faţa ,,Casei Albe’’ (clădirea administrativă din Ploieşti n.r.) să-şi vadă prietenii ori rudele înregimentaţi în coloane, însă doar activiştii de partid responsabili cu organizarea defilării ştiau că în spatele paradelor se consumaseră resurse, energie şi mulţi nervi. Alături de muncitorii încolonaţi de la marile uzine – 1 MAI, Rulmenţi Grei, UZUC, de la rafinării, cei mai mulţi dintre actorii defilării erau elevii de la şcolile gimnaziale şi liceele oraşului- pionierii care vreme de câteva zile fuseseră chemaţi la şcoală de către diriginţi, întrerupându-şi vacanţa pentru a fi obligaţi să facă parte din coregrafia defilării ori spectacolului zilei de 23 august”, povesteşte istoricul ploieştean Dorin Stănescu.

Citește și

loading...