„Au fost de-ajuns două luni de criză pentru ca state liberale să înceapă cochetăria cu „modelul chinez” de supraveghere electronică a cetăţenilor. Pe fondul de emoţie publică stârnită de pandemie, guvernele lor introduc măsuri de supraveghere digitală care acum câteva luni ar fi generat mare scandal″, scrie Sorin Ioniţă pe www.contributors.ro
Articolul pe care l-am preluat e mai detaliat prezentat pe https://expertforum.ro , unde se face comparaţie între modalităţile de prevenire a răspândirii virusului ucigaş abordate de diferite ţări, culturi, sisteme politice.
Cine va scăpa cu bine din greaua încercare prin care trec toţi locuitorii planetei va avea, probabil, ocazia să trăiască în relaţii sociale noi între oameni, poate sistemele politice se vor dărâma şi vor apărea altele, acum nebănuite sau poate doar uşor intuite.
Până să ajungă omenirea la rezolvarea dilemelor viitorului, deocamdată este în faza de a alege metoda cea mai bună de a scăpa de coronavirus. Pe expertforum.ro e un tabel comparativ cu strategiile folosite de Occident, de asiatici şi de Israel în sistarea, sau cel puţin încetinirea vitezei de răspândire a noului virus. Ne mirăm că asiaticii au rezolvat relativ repede problema. Explicaţiile sunt că în China se face urmărirea „suspecţilor″ cu telefoanele. Trebuie scanate coduri de bare din loc în loc pentru confirmarea poziţiei, se măsoară şi se înregistrează temperatura la punctele de control. În Singapore şi Taiwan „persoanele detectate pozitiv la teste primesc un marker în telefon, pentru urmărire individualizată. Încălcarea de restricţie se transmite imediat poliţiei″.
Coreea de Sud, o ţară unde numărul îmbolnăvirilor a fost la un moment dat alarmant de mare, al doilea după China, a rezolvat rapid problema răspândirii coronavirusului tot cu ajutorul telecomunicaţiilor, într-un mod care pentru noi pare a fi de domeniul s.f.: „Reţelele emit un semnal la apropierea unei persoane infectate, pentru ca ceilalţi să o poată recunoaşte şi ocoli″.
Şi în Israel se foloseşte tehnologia ultramodernă pentru localizarea suspecţilor de coronavirus.
În acest timp, Europa cea fudulă, mândră de democraţia ei, suferă de la nord la sud, de la est la vest. Cazurile de îmbolnăvire se înmulţesc, spitalele nu mai fac faţă, doctorii se îmbolnăvesc şi ei, lipsesc locuri în spitale, echipamentele de protecţie sunt insuficiente. Sigur că şi autorităţile din România au mers pe principiul democratic european, pe care l-au „îmbunătăţit″ cu vorbe dulci, de genul „vă recomandăm″ în loc de foarte normalul – ţinând cont de condiţiile prin care trecem acum - „vă ordonăm!″ staţi în casă.
Ce bine-ar fi fost dacă la graniţe se făcea carantinarea tuturor întorşilor... La noi, democratic, li s-a pus să semneze câte o declaraţie pe propria răspundere că nu sunt bolnavi, n-au avut legături cu bieţii italieni, după care li s-a măsurat, sau nu (mai mult nu!), temperatura pe aeroporturile româneşti când s-au întors în patria recunoscătoare c-au votat şi apoi au plecat acasă, să-şi îmbrăţişeze neamurile, prietenii. Autorităţile noastre au ieşit din starea de reverie prea târziu, când mulţi infectaţi (fără voia lor, ţin să subliniez asta!) au răspândit virusul până s-a făcut ţara roşie.
Europa, în general, se dovedeşte incapabilă de a stopa pandemia, fiindcă, prea obişnuită cu democraţia, a crezut că-i bună şi acum. Rezultatele din teren ne arată că statele totalitare, dar cu deschidere spre lumea liberă, au ţinut virusul sub control.
După ce vor fi trecut toate relele, Europa, unită doar prin acte dar separată prin fapte (aici mă refer la cazul Italiei), va alege, pentru binele ei, ALTCEVA.