Scriitorul Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837/10 iunie 1839 în satul Humuleşti, din judeţul Neamţ. Data naşterii lui Ion Creangă nu este certă, existând două variante - una este indicată de un document privind nou-născuţii din Humuleşti, ce precizează data de 10 iunie 1839 pentru naşterea lui Ion Creangă; cealaltă variantă o reprezintă data de 1 martie 1837. George Călinescu propunea să fie reţinută data de 1 martie 1837, având în vedere că însuşi scriitorul considera că aceasta este ziua în care s-a născut, conform volumului "Istoria Literaturii Române", Ed. Minerva, 1982.
Părinţii săi erau Ştefan a Petrei Ciubotarul şi Smaranda Creangă, menţionează "Dicţionarul scriitorilor români", Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995. A început şcoala de pe lângă biserica din satul natal, în 1847, apoi mama sa l-a încredinţat bunicului matern, David Creangă, care l-a dus la Broşteni, unde a continuat şcoala. În 1853 a fost înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, iar ulterior la Şcoala Catihetică din Fălticeni, sub numele Ion Creangă, pe care l-a păstrat tot restul vieţii. Când şcoala din Fălticeni s-a desfiinţat, a plecat la Iaşi şi a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. În 1859 a fost hirotonit diacon.
În 1864, Creangă a încheiat anul I al Şcolii Preparandale din Iaşi, al cărei director era Titu Maiorescu, şi a început să funcţioneze ca institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. Cariera sa eclezială s-a încheiat după câţiva ani, în urma unui conflict cu autorităţile bisericeşti, fiind suspendat în 1872, atât ca diacon, cât şi ca institutor. Nemaiavând unde să locuiască, el s-a mutat într-o bojdeucă din mahalaua Ţicău o oraşului Iaşi, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A fost reprimit în învăţământ în 1874, iar un an mai târziu l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, acesta introducându-l în cenaclul Junimea şi încurajându-l să scrie. Ca pedagog, Ion Creangă, împreună cu alţi colegi, a publicat manuale pentru clasele primare. În paginile acestora i-au apărut primele povestiri, începând cu ediţia din 1874. Debutul literar a fost cu povestea 'Soacra cu trei nurori' (1875), în revista 'Convorbiri literare'. Aici a apărut, în scurt timp, şi "Capra cu trei iezi". Până în 1878, au fost publicate şi celelalte poveşti, toate fiind citite în cenaclul Junimea, arată volumul "Istoria Literaturii Române", Ed. Minerva, 1982.
În "Convorbiri literare" au apărut şi: "Inul şi cămeşa", "Poveste", "Păcală", "Acul şi barosul", "Ursul păcălit de vulpe". "Amintiri din copilărie", opera sa capitală, a apărut tot în "Convorbiri literare" - primele două părţi în 1881, iar a treia, în 1882. Partea a IV-a a "Amintirilor din copilărie", citită de Creangă în cercul literar al poetului N. Beldiceanu, din Iaşi, a fost tipărită postum, în 1892.
În "Convorbiri literare" au apărut şi basmele "Punguţa cu doi bani", "Dănilă Prepeleac" şi "Povestea porcului" (1876). În 1877 a publicat în revistă povestirea "Moş Nichifor Coţcariul", "Povestea lui Stan Păţitul", "Povestea lui Harap-Alb" şi "Fata babei şi fata moşneagului". În primul volum postum sunt publicate poveştile.
Între 1883-1889, Creangă s-a îmbolnăvit şi a început să scrie sporadic. La 31 decembrie 1889, după o lungă suferinţă, a murit la Iaşi. Post-mortem, la 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Bojdeuca lui Ion Creangă, din Iaşi, este primul muzeu memorial literar din România (inaugurat la 15 aprilie 1918) şi una dintre cele 12 filiale literare ale Muzeului Literaturii Române Iaşi. Clădirea care adăposteşte expoziţia documentară referitoare la viaţa şi opera lui Creangă, biblioteca, precum şi amfiteatrul în aer liber au fost construite în perioada 1984-1989 şi inaugurate la 11 iunie 1989, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea marelui povestitor.
Preluare: AGERPRES
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News