Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul şase sărbători: Zămislirea – 23 septembrie; Naşterea – 24 iunie; Soborul – 7 ianuarie; Tăierea capului – 29 august; Prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie; A treia aflare a capului – 25 mai.

Sărbătoarea mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, potrivit creștinortodox.ro.

Elisabeta, mama să, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.

Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Despre o lungă perioada din viață Sfântului Ioan Botezătorul nu există informații.

Se cunoaște că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice.

Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii că Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Mesajul principal pe care îl transmitea Sfântul Ioan era „Pocăiți-va, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”.

Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Sfântul Ioan le atrăgea atenția celor care ascultau cuvântul sau că el botează cu apă spre pocăință, dar va veni Mesia care va boteza cu Duh Sfânt, pregătind venirea Mântuitorului.

Acesta este și motivul pentru care Sfântul Ioan apare în unele icoane că înger cu aripi. Această reprezentare își are originea în profeția lui Maleahi, unde cel care pregătește calea Domnului este numit îngerul Domnului.

Ioan este nume iudaic – „Iohanan” prescurtare din Iehohanan și înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”.

24 iunie: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Data de 24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl sau, a tămâiat în sfântul altar – loc în care numai arhiereul intră o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29).

Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit că ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că după solstițiul de vară din 21 iunie, ziua începe să scadă și noaptea să crească.

De aici putem înțelege că Sfântul Ioan Botezătorul, persoană care reprezintă Legea Veche, se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos.

Să nu uităm că Nașterea Mântuitorului este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă din 22 decembrie, când ziua începe să crească.

Ioan Botezătorul – „cel mai mare între cei născuți, cel mai mic în împărăția cerurilor”

Textul din evanghelia de la Matei 11, 11: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11, 11), este mărturisirea lui Hristos despre Ioan.

Nu există contradicție în cele afirmate de Hristos.

Că să înțelegem că Ioan Botezătorul este „cel mai mare între cei născuți din femei”, ne este de ajuns să știm că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când această Îl purta în pântece pe Domnul.

A viețuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la răul Iordan, etc. Iar că să înțelegem ce înseamnă cuvintele „cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, ne vom opri asupra talcuirii pe care o dau Sfinții Părinți.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urmă dintre îngeri”.

El face această afirmație pentru că rezumă „împărăția cerurilor” la lumea îngerilor, căci Împărăția cerurilor nu era încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfântul Ioan este mai mic decât orice înger.

O altă talcuire a Sfântul Maxim Marturistorul este aceasta: „Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplație toată cunoștință îngăduită aici, cunoștință cea mai mică și cea mai de pe urmă în viață viitoare e mai mare decât cea de aici”.

De aici reiese că orice cunoaștere a lui Dumnezeu în această lume, este doar „în parte” sau „că în oglindă, în ghicitură”, pe când în lumea de dincolo, cunoașterea va fi „față către față”, „deplină”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).

Al treilea înțeles pe care îl oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul este rezumat la cuvintele: „Cel ce stă pe treaptă cea mai de pe urmă în viețuirea evanghelică e mai mare că cel înălțat în treaptă Legii”.

De aici reiese că Sfântul Ioan Botezătorul, neîmpartășindu-se de harul revărsat la Cincizecime, neprimind „botezul cu Duh Sfânt și cu foc” este „mai mic decât cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu”.

Înțelesul duhovnicesc al îmbrăcămintei și hranei Sfântului Ioan Botezătorul
Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.

Cămila poate simboliza atât curăția, cât și necurăția. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privită ca un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și ca necurată, dacă ținem seama că avea copită despicată.

Dacă rămânem la prima semnificăție, cea de animal curat, cămila simbolizează poporul ales, în timp ce necurăția prefigura neamurile păgâne.

Faptul că Ioan purta o haină din par de cămilă, simbolizează chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos.

Cureaua, provenită de la un animal mort, semnifică prin încingerea cu ea, omorârea patimilor.

Cât privește hrana sa, trebuie să știm că albinele și lăcustele erau considerate a fi curate în Vechiul Testament, semn că Ioan se hrănea doar cu cele plăcute Domnului.

Moartea Sfântului Ioan Botezătorul
Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus.

Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui sau. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului că răsplată.

Potrivit Tradiției, Sfântul Ioan a fost înmormântat în Samaria.

Rufinus și Teodoret au afirmat că în vremea împăratului Iulian Apostatul, în anul 362, mormântul Sfântului Ioan a fost profanat și o parte din sfintele sale moaște au fost arse.

Restul sfintelor sale moaște au fost duse în Ierusalim și apoi în Alexandria.

Despre capul acestuia, Nichifor și Simeon Metafrastul au mărturisit că a fost îngropat separat, în fortăreața Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului este prezent la Roma.

Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul

Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a două aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului sau (25 mai).

Sânzienele- singura sărbătoare păgână admisă în calendarul ortodox

Tot în această zi se sărbătoresc „Sânzienele”, cea mai mare şi spectaculoasă sărbătoare păgână a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creştin-ortodox.

Ea marchează începutul verii, pentru că pe 21 iunie este solstiţiul de vară.

Soarele se află pe boltă în cel mai înalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe pământ este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă.

Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional.

Pentru oamenii din mediu rural, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii.

În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă.

Din timpuri străvechi, semnul cercului a fost considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice.

Inelele, coroanele, brățările, colierele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplător au forma de cerc, ci pentru ca acest simbol magic să-i apere pe purtătorii lor de forțele răului, care nu pot să treacă peste această graniță imaginară fără sfârșit sau început, în filosofie el reprezentând nesfârșitul, infinitul.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News