În 5 februarie 1953 trecea la cele veșnice Iuliu Maniu în temuta închisoare de la Sighet, singur și suferind de foame. Într-o Românie care are acum, mai mult ca niciodată, nevoie de oameni cu coloană vertebrală, Iuliu Maniu poate fi un exemplu de iubire de țară pentru actuala generație, dar și pentru cele care vor veni. Pentru cei care nu știu, Maniu a fost un strălucit om politic, președinte al Partidului Național Țărănesc, de mai multe ori Prim Ministru al României, amintește axanews.ro
Maniu se știe că după 23 august 1944 a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, iar acesta a fost și principalul motiv pentru care a ajuns să fie întemnițat la Sighet, unde a și murit.
Se spune că, cadavrul lui Iuliu Maniu a fost îngropat adânc în nisip pe malul unui râu din Maramureș. Exista la un moment dat cineva din Vadu Izei care știa toate aceste lucruri, Gheorghe Stan pe numele său, tatăl acestuia fiind cel care a dus cu căruța cadavrul Craiului. În zona Vadu Izei există și un loc cunoscut de toată lumea drept „Fântana Craiului„. S-a vorbit la un moment dat de executarea unor săpături, dar deocamdată nu s-a concretizat nimic.
„La începutul lui 1953, directorul închisorii m-a înştiinţat că voi fi transferat într-o altă celulă, unde voi avea de îngrijit un bolnav. Gardianul care m-a condus în celula în care se afla Maniu m-a pus să jur că voi păstra secretul asupra identităţii bolnavului, ameninţându-mă că de nu-mi voi ţine gura, voi avea soarta predecesorului, un călugăr, care vorbise. Când am ajuns lângă Maniu, am fost surprins de dimensiunea încăperii în care se afla. Ea conţinea mai multe paturi. Maniu se afla pe unul din acestea, aproape de fereastră.
Un vânt rece pătrundea înăuntru pentru că fereastra nu se închidea bine. Când i-am spus cine sunt acesta păru satisfăcut, însă nu lăsă să i se vadă pe chip sentimentele. Cuvântul îi era stins şi se afla într-un fel de toropeală. Îmi dădui imediat seama că picioarele îi erau paralizate şi că suferea mult. Maniu suferea mai presus de orice de foame. I se da 250 grame de pâine pe zi. La prânz şi seara, el primea raţiunea reglementară, adică o farfurie umplută de cele mai multe ori cu o fiertură de orz. Maniu nu mânca decât pâinea şi nu se împiedica să nu o devore de îndată ce primea. Din timp în timp, i se da câţiva cartofi fierţi şi o ceaşcă de cafea, mai bine zis de orz prăjit. Nu era deci surprinzător că Maniu o ducea din ce în ce mai prost. Chiar şi medicul care avea misiunea de a-l îngriji nu voia niciodată să-i dea medicamentele care l-ar fi uşurat. După a treia lună pe care am petrecut-o aproape de el, Maniu a devenit foarte slab. Am fost atunci cu toţii înlăturaţi din camera lui. Până la urmă, în 1953, el a fost lăsat singur şi a murit fără ca vreun prieten, nici măcar un gardian, să stea alături de el” – spunea Asra Berkovitz, fruntaş al Partidului Naţional Liberal, ziarist, director al ziarelor „Liberalul” şi „L’Indépendance Roumaine”, potrivit memorialsighet.ro.
Preluare: axanews.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News